Fosta Primă Doamnă a Statelor Unite, Barbara Bush, a murit

Libertatea vă prezintă cine a fost Barbara Bush, a 37-a primă Doamnă a Statelor Unite între 1989 și 1993 și mama lui George W Bush, președinte între 2001 și 2009, scrie Libertatea.ro.

Barbara Bush, născută Pierce, a venit pe lume la 8 iunie 1925. Ea a fost căsătorită cu George HW Bush, al 41-lea președinte al Statelor Unite și a fost cea de-a 37-a primă doamnă a Statelor Unite din 1989 până în 1993. Ea este mama lui George W. Bush, al 43-lea președinte, și Jeb Bush, cel de-al 43-lea guvernator al Floridei.

Barbara Pierce s-a născut în Manhattan. A absolvit Școala Ashley Hall din Charleston, Carolina de Sud. L-a întâlnit pe George Herbert Walker Bush la vârsta de 16 ani, iar cei doi s-au căsătorit la Rye, New York în 1945, în timp ce el era în permisie în timp ce își făcea stadiul ca ofițer naval în cel de-al doilea război mondial. Cei doi au avut șase copii împreună.

În timp ce era Prima Doamnă a Statelor Unite, Barbara Bush a lucrat pentru a promova cauza alfabetizării universale și a fondat Fundația Barbara Bush pentru Alfabetizarea Familiei.

Prima cndidatură importantă a lui George H W Bush a fost în 1964 când a încercat să devină senator al statului texas. Deși a pierdut atunci alegerile, momentul a fost definitoriu pentru Barbara Bush pentru care a urmat o viață întreagă de stat alături de soțul ei în timp ce acesta candida pentru anumite funcții sau ocupa poziții importante.

În 1970, președintele Richard Nixon l-a pe George Bush numit Ambasadorul Statelor Unite la Națiunile Unite, care i-a permis Barbarei să înceapă să-și formeze relații la New York și să cunoască diplomați importanți din toată lumea.

Succesorul lui Nixon, Gerald R. Ford, l-a desemnat pe Bush, șeful Biroului de legătură a S.U.A. cu Republica Populară Chineză în 1974, și astfel cei doi s-au mutat în China. Barbarei i-a plăcut timpul petrecut în China și de multe ori a explorat diferite orașe și regiuni chineze cu bicicleta, văzând locuri în care puțini americani au călătorit.

Trei ani mai târziu, Bush a fost rechemat în S.U.A. pentru a fi desemnat șef al CIA în timpul unui moment crucial de incertitudine juridică pentru agenție. Întrucât soțul ei nu avea voie să vorbească cu ea multe aspecte ale slujbei sale, Barbara a început să se simtă izolată și a căzut în depresie. Nu a solicitat, însă, ajutor profesional și și-a găsit refugiul în discursuri și prezentări despre perioada petrecută în China și lucrând ca voluntar într-un spital.

Barbara Bush a apărat experiența și calitățile personale ale soțului său când acesta și-a anunțat candidatura la funcția de președinte al Statelor Unite în 1980. Ea a provocat agitație atunci când a spus că susține ratificarea amendamentului privind egalitatea de drepturi și a declarat că este o susținătoare a avortului voluntar. Aceasta a pus-o în contradicție cu aripa conservatoare a Partidului Republican, condusă de guvernatorul statului California, Ronald Reagan. Reagan a primit nominalizarea prezidențială, dar l-a desemnat pe Bush drept coechipierul său, iar echipa a fost aleasă în 1980.

Timp de opt ani, Barbara Bush a fost a doua doamna a Statelor Unite, ceea ce a făcut-o o persoană cunoscută pe plan național și i-a permis să își facă public interestul pentru problema alfabetizării în SUA. Acest interes s-a manifestat după ce fiul său, Neil, a fost diagnosticat cu dislexie și a început să lucreze cu mai multe organizații de alfabetizare.

Ea a petrecut mult timp cercetând și învățând despre factorii care au contribuit la analfabetism, ajungând la concluzia că lipsa locuințelor este un factor important. Astfel că a pus eforturi importante pentru combaterea celor două fenomene. În 1984, ea a scris o carte pentru copii despre familia ei, scrisă din punctul de vedere al câinelui ei, iar fondurile obținute din vânzare acesteia au fost donate fundațiilor care luptă împotriva analfabetizării.

În 1988, pe atunci vicepreședinte, Bush și-a anunțat candidatura la președinție pentru a-i succede lui Reagan. Barbara, care a trecut deja prin două campanii prezidențiale, a avut un rol important în lupta soțului ei. A devenit a doua soție de candidat din istorie care a susținut un discurs la conferința națională a partidului care l-a desemnat candidat pe soțul ei. Doar Eleanor Roosevelt a mai avut un astfel de rol în 1940. Barbara le-a promis atunci alegătorilor că va fi o primă doamnă tradițională și că va avea un rol activ pe perioada mandatului soțului ei.

În calitate de primă doamnă, Barbara Bush a luptat pentru alfabetizarea familiei, spunând că aceasta este "cea mai importantă problemă pe care o avem". În această perioadă a început dezvoltarea Fundației Barbara Bush pentru Alfabetizarea Familială.

Personalul de la Casei Albe spune că Barbara Bush a fost cea mai prietenoasă și mai ușor de mulțumit dintre primele doamne care au reziudat acolo.

În martie 1989, biroul de presă al lui Bush a raportat că avea boala lui Graves.

Bush a fost cunoscută pentru afecțiunea pe care o avea pentru animalul ei de companie Millie, un Springer Spaniel englez. Pe lângă cartea pe care a scris-o din punctul de vedere al acestuia, Barbara l-a inclus și în portretul său oficial pictat de Candace Whittemore Lovely.

Barbarei Bush nu îi plăcea să meargă cu limuzină și a încercat să folosească o mașină mai mică și să călătorească cu trenul și avionul comercial pentru excursii în afara orașului. Cu toate acestea, soțul său și șefii Serviciului de Pază au fost de acord cu mașina mică, dar nu au aprobat călătoriile comerciale, dat fiind faptul că numărul mare de amenințări lansate la adresa Primei Doamne este mai mare decât cel adresat vicepreședintelui SUA.

După ce au plecat de la Casa Albă în 1993, ea și soțul ei au locuit în comunitatea River Oaks din Houston, Texas și la complexul Bush din Kennebunkport, Maine. Bush a descris data de 20 ianuarie 1993, ziua inaugurării lui Bill Clinton, ca o "zi grea" pentru ea și George.

După ce s-au întors Houston, cei doi au fost vizitați de fiul lor George W. și, Barbara povestește că și-a dat seama că nu a gătit niciodată în ultimii 12 ani și a avut dificultăți când a venit vorba de condus o mașină, motiv pentru care nu a condus departe de casă pentru o lungă perioadă de timp, iar soțul ei i-a avertizat pe oameni din zonă să se dea la o parte dacă îi văd mașina.

Fosta primă doamnă a SUA a încercat să-l convingă pe fiul ei, George W., să nu candideze pentru funcția de guvernatorul al statului Texas în alegerile guvernamentale din 1994, fiind convinsă că nu ar putea să o învingă pe Ann Richards. Dar apoi, în 1999, când acesta a început campania pentru prezidențiale, ea a străbătut toată țara și s-a întâlnit cu femei pentru a-l sprijini, cu toate că avea îndoieli că acesta va putea câștiga.

De asemenea, în 2016 s-a opus inițial unei eventuale candidaturi la prezidențiale pentru fiul său, Jeb Bush, crezând că și alte familii ar trebui să încerce la președinție și spunând că "am avut parte de destui Bush". Cu toate acestea, a revenit asupra deciziei și a apărut chiar într-o reclamă de campanie alături de acesta.

În ceea ce-l privește fiul ei, ea spunea că Jeb este aproape prea manierat, dar este, de asemenea, încrezător că este decent și cinstit și tot ce ne trebuie pentru un președinte".

În ceea ce îl privește pe Donald Trump, ea spunea că nu înțelege cum pot femeile vota pe cineva "care a spus ceea ce a spus despre Megyn Kelly". De asemenea, ea a spus că s-a săturat de Trump pe parcursul campaniei și, din cauza genului ei, nu a fost "înebunită după ceea ce spune acesta despre femei".

În timpul dezbaterii republicane din februarie 2016, Jeb și-a apărat mama spunând că "este cea mai puternică femeie pe care o cunosc", la care Trump a răspuns că Barbara Bush ar trebui "să candideze".

În martie 1989, când era primă doamnă, Barbara Bush a fost diagnosticată cu Boala Basedow Graves (guşă exoftalmică), o maladie autoimună legată de glanda tiroidă.

În noiembrie 2008, Bush a fost spitalizată pentru dureri abdominale și a suferit intervenții chirurgicale pe intestinul subțire. Un an mai târziu a suferit o intervenție chirurgicală de înlocuire a valvei aortică. În 2013 a fost spitalizată cu pneumonie chiar de Revelion și a fost externalizată câteva zile mai târziu.

În ultimii ani din viață, Bush a suferit, pe lângă Boala Graves și de o boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) și insuficiență cardiacă congestivă.

În aprilie 2018, familia Bush a lansat o declarație privind "starea de sănătate a Barbarei Bush" și modul în care ea a ales să stea acasă cu familia și să nu încerce un tratament medical. "(Vestea) Nu îi va surprinde pe cei care o cunosc că Barbara Bush a fost o piatră în fața sănătății săi care cade, temându-se nu pentru sine, ci pentru alții", a declarat purtătorul de cuvânt al familiei Bush, Jim McGrath.

În aprilie 2018, a fost anunțat că Bush nu va mai solicita tratament și a ales opțiunea de "îngrijire a confortului".