Comunicați țării o știre importantă!×
Hot news
Detalii despre avionul prăbușit între raioanele Telenești și Orhei
  • 0
  • 2
  • 0
  • 1
  • 1
4
21 Iul. 07:56
·
7,6K
20 iulie
1
  • 0
  • 0
  • 0
  • 2
  • 0
2
  • 0
  • 0
  • 0
  • 2
  • 0
2
717

Drama unui tată din Germania ai cărui fii s-au alăturat Statului Islamic

Multe ţări din Europa se confruntă cu o dilemă: ce să facă cu cei care şi-au părăsit viaţa de aici ca să devină jihadişti ? Mii de europeni s-au alăturat aşa-zisului Stat Islamic.

Foto: epa.eu

Şi acum, când gruparea teroristă este aproape înfrântă în Siria, mulţi sunt închişi în închisorile siriene. Iar ţări din Uniunea Europeană, ca Germania, nu prea doresc să-i aducă acasă, transmite Știri.md cu referire la Digi24.ro.

Pentru rudele teroriştilor, ca Joachim Gerhard, agonia poate fi copleşitoare. Cu ani în urmă, cei doi fii ai săi şi-au părăsit casa din Germania ca să lupte în rândurile aşa-zisului Stat Islamic.

De atunci, tatăl lor a fost chinuit de o singură întrebare: „De ce au plecat?” Căutând, disperat, răspunsuri, el s-a dus în Siria, sperând să-l aducă pe unul dintre ei acasă, după ce a primit un semn de viaţă. Un tată, căutându-şi cei doi copii: Joachim Gerhard pleacă din Kassel spre Siria, pentru a-şi găsi fiii.

În 2014, s-au alăturat amândoi grupării teroriste Statul Islamic. Fabian era actor. Manuel lucra ca fotoreporter. Joachim n-a mai ştiut nimic de niciunul dintre ei timp de mai mult de patru ani.

Apoi, acum câteva săptămâni, a fost sunat de pe un număr necunoscut. A fost informat că Fabian e închis, în nordul Siriei. I s-a spus că ar putea fi posibil să-l vadă, ba chiar să vorbească cu el, dar că pentru asta trebuie să ceară accesul personal.

„Mă bucur mult că l-aş putea vedea, după patru ani şi jumătate. Există posibilitatea ca el să NU VREA să vorbească cu mine. Să spună: Tată, ce cauţi aici? Lasă-mă în pace! În clipa de faţă, asta e cea mai mare temere a mea”, mărturisește Joachim Gerhard.

Drumul lui Joachim prin nordul Siriei începe în Raqqa. Aceasta a fost autoproclamata capitală din care islamiştii radicali şi-au răspândit regimul de teroare, tortură, sclavie şi crimă.

Dar Joachim e furios: „Sunt furios pe Fabian şi Manuel că sunt aici, că sunt, în parte, răspunzători pentru starea acestui loc. Simt mânie, dezamăgire, durere... toate aceste sentimente, contopite”, spune bărbatul în timp ce vede, din mașină, peisajul dezolant din Raqqa.

Joachim are indicii care sugerează că fiii lui au locuit lângă stadionul de fotbal. „Mă tem foarte mult să nu fie aici, zăcând undeva sub aceste mormane de moloz. Doar Fabian poate şti. Toate astea sunt absolut îngrozitoare”, spune bărbatul cu glasul înecat de lacrimi în timp ce se gândește la Manuel, fiul dispărut.

Călătoria continuă: nesfârşite exploatări petroliere se întind de-a lungul drumului spre Qamishli. Între acestea sunt amplasate tabere pentru refugiaţi. Se presupune că în una dintre ele se află Sara, nora lui Joachim. Ea i-a urmat pe cei doi fii ai lui, în Siria.

Acum, a lăsat un mesaj vocal: „Femeile şi copiii sunt acum separaţi de gruparea teroristă Statul Islamic. N-a mai rămas nimic şi de-asta suntem în această tabără”.

Sara nu ştie unde sunt fiii lui Joachim. Însă îi cere bani, care ar trebui să fie transferaţi într-un cont turcesc. Spune că vrea să folosească aceşti bani ca să se strecoare, împreună cu alte femei, afară din tabăra păzită şi să se ascundă. Se tem că, dacă se întorc în Germania, vor fi urmărite în justiţie.

„Când ascult ce spune, cred că ar prefera să rămână aici. Nu sunt convins că Sara e gata să renunţe la convingerile ei”, spune Joachim Gerhard.

Manuel e încă dispărut. Fabian e închis undeva. Joachim Gerhard se întreabă dacă fiii lui mai au convingeri radicale sau dacă au ajuns să regrete că s-au alăturat Statului Islamic.

„În Germania, n-au fost copii răi. Dar lucrurile pe care le-au făcut aici... Pentru acestea, el va trebui să suporte consecinţele. Şi, dacă e nevoie, va trebui să primească o sentinţă, în Germania”, admite tatăl.

În Germania, spune Joachim, fiii lui au dus o viaţă ocrotită, neatinsă de război. Acum, îşi dă seama că mulţi germani s-ar teme de ei, considerându-i terorişti.

„Vreau să-l întreb cum a ajuns să facă aceste lucruri. În Germania, n-a învăţat nimic de genul ăsta. Şi dacă chiar crede că asta înseamnă o viaţă bună - să iei oameni în sclavie, să-i torturezi... Dacă chiar crede că asta e în regulă. Aş vrea să-l întreb asta cu gura mea”, spune necăjit Joachim.  Apoi adaugă: „Chiar dacă a comis atrocităţi, e tot copilul nostru. Asta e”.

Joachim trebuie să aştepte cinci zile înainte de a-şi putea vedea fiul. Într-un final, reuşeşte să se întâlnească cu purtătorul de cuvânt al autorităţilor kurde. Primirea este prietenoasă, dar disponibilitatea de a-l ajuta e limitată. Unul dintre motive e faptul că Germania e reticentă în a-i primi înapoi pe membrii germani ai Statului Islamic.

Nuri Mahmoud, purtător de cuvânt al miliţiei kurde YPG în relaţia cu presa: „Fiul lui face parte dintr-o grupare teroristă. Aceşti terorişti ne-au omorât oamenii, ne-au vândut fetele şi femeile pe piaţă, ca sclave. Victoria noastră asupra teroriştilor a ajutat şi la prevenirea terorii în Germania, Europa şi în lume. De-asta sperăm la cooperare, inclusiv când vine vorba de dat sentinţe”.

În seara următoare, cererea lui Joachim este respinsă: „Eram deja în pat când am auzit bătăi puternice în uşă. Doi oameni mi-au spus că nu mi se va permite să-l văd pe Fabian. Se presupune că a fost un membru de rang înalt al Statului Islamic”, povestește bărbatul.

Astfel, lui Joachim nu i-a mai rămas decât să se întoarcă acasă.

Cu un fiu dispărut şi celălalt în captivitate, tot ce-i rămâne e nesiguranţa. Şi Germania rămâne cu teama de militanţii care se întorc.

Se estimează că, până în prezent, o mie de bărbaţi şi femei din Germania s-au alăturat aşa-zisului Stat Islamic.

Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
Ați găsit greșeală?
Vă rugăm să ne anunțați!×
Citește și
article image
Gluma lui Sturza făcută pe seama lui Gicu pomenit de Leancă
3
4605
article image
Bărbat, ucis de tren la Strășeni. Cadavrul, găsit pe calea ferată
5
1486