Două secole de la inventarea stiloului de un profesor din România

Au trecut 191 de ani de la înregistrarea brevetului său, însă azi stiloul e utilizat mai rar, trecând drept un instrument de scris boem, folosit cu precădere la evenimente speciale. 

Un contract de achiziție, documentele de stare civilă ori scrisorile amoroase de azi sunt adesea semnate cu stiloul, iar școala românească face eforturi pentru ca istoria acestui instrument de scris să nu fie dată uitării. 

Mulțumită interesului manifestat de dascăli, copiilor încă li se cere să scrie ca în vechime, iar explicația e cât se poate de rațională, transmite Știri.md cu referire la Protv.ro.

Știința ne ajută și de această dată și aduce dovezi suficiente care arată că scrisul de mână sporește capacitatea de învățare și ne ajută să asimilăm mai bine informațiile așternute pe hârtie.

Cel mai probabil, tânărul Petrache Poenaru nu știa asta când a decis să fugă din Țara Românească în 1824, pentru a-și continua studiile tehnice la Viena și Berlin. 

Ca un reprezentant de seamă al cauzei pandurilor lui Tudor Vladimirescu, tânărul Poenaru era vânat cu înverșunare după înfrângerea Revoluției de la 1821. Dar, în 1826 obține o bursă de studiu la „l’Ecole Polytechnique” din Paris, unde înregistrează brevetul primului toc cu rezervor de cerneală, botezat de el „condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală”. 

Condeiul său, care folosea o peniță de metal moale, era dotat cu un sistem inedit de împins cerneala spre vârf, prin simpla apăsare a țevii. Mai târziu, sistemul de alimentare cu cerneală a stiloului va inspira alți savanți în cercetările lor pentru crearea pistoanelor, folosite și azi la motoarele cu ardere internă.

Deținător al primului brevet de invenție obținut de un român, Poenaru se întoarce în Țara Românească pentru a prelua catedra de Matematică și Fizică a Liceului Sf. Sava din Bucureşti. 

În 1838, în calitate de director general al Şcolilor din Ţara Românească, înfiinţează şcolile publice săteşti din Muntenia, al căror număr ajunge la 2.236 în preajma Revoluţiei de la 1848. 

Introducerea Sistemului Metric Zecimal în Ţara Românească i se datorează aceluiaşi Poenaru, care elaborează şi primul proiect românesc de lege pe această temă.

Mai sunt lucruri remarcabile despre Petrache Poenaru, pe care, poate, nu le știați. Unul are legătură directă cu drapelul național românesc, pe care îl cinstim cu toții la 26 iunie. 

Când se afla sub aripa marelui revoluționar Tudor Vladimirescu, tânărul Petrache Poenaru concepe steagul pandurilor, după modelul flamurei franceze. 

Drapelul, cu cele trei culori ale sale (roșu, galben și albastru, dispuse vertical), este simbolul principal al României de azi.

A fost și primul român care a călătorit cu trenul, această invenție remarcabilă de început de secol XIX care a fost pusă pe șine la 15 septembrie 1830, în Anglia, pe o ruta Liverpool-Manchester. 

Un an mai târziu, tânărul Petrache Poenaru avea să scrie în jurnalul său:

„Am făcut această călătorie cu un mijloc nou de transport, care este una din minunile industriei secolului. Douăzeci de trăsuri legate unele de altele, încărcate cu 240 de persoane, sunt trase deodată de o singură mașină cu aburi.”

La mai bine de 180 de ani de atunci, poate deloc întâmplător, stația de metrou Semănătoarea din București a primit numele lui Petrache Poenaru.

Stiloul va continua să fie folosit de români și peste o sută de ani, iar faptul că a fost inventat de unul de-al lor poate constitui un motiv suficient de întemeiat.