Comunicați țării o știre importantă!×
Hot news
Șoigu, la Chișinău: Rusia propune utilizarea munițiilor de la Colbasna
  • 1
  • 0
  • 0
  • 0
  • 1
2
24 Aug. 14:37
·
2,5K
1
  • 0
  • 0
  • 0
  • 0
  • 1
1
  • 0
  • 0
  • 0
  • 0
  • 1
1
516

De ce ar putea avea loc oricând un alt Cernobîl

Energia nucleară e singura noastră șansă pentru a reduce emisiile de dioxid de carbon în viitorul apropiat.

Foto: HBOINE

Nimeni din Uniunea Sovietică nu credea că e posibil. Dar se pare că cel mai mare accident nuclear din istoria umanității a fost prezis în Biblie, în Noul Testament, transmite Știri.md cu referire la Vice.com.

Cartea sfântă spune că din cer va cădea o stea și va otrăvi râurile și apele din lumea de jos. Mulți vor muri. Biblia spune că steaua se va numi Pelin, ceea ce s-ar traduce în ucraineană prin „Chornobyl”.

Cernobîlul e catastrofa care umbrește orice efort pentru un viitor ecologic sustenabil. Cum am putea furniza suficientă energie și resurse pentru șapte miliarde de oameni, dintre care mulți trăiesc în sărăcie, când ne bazăm aproape în totalitate pe combustibil fosil? Oare am putea să o facem doar prin energii regenerabile?

Aceste discuții s-au înmulțit datorită popularității serialului Cernobîl de pe HBO, care doar ce s-a încheiat.

Serialul în cinci părți te transportă în orașul ucrainean Prîpeat, la primele ore ale dimineții de 26 aprilie 1986. Îi arată pe cetățenii orașului treziți brutal de o explozie la reactorul numărul patru al uzinei Cernobîl. Apoi pe primii oameni care au încercat să stingă focul, care mai târziu zac în putrefacție în paturi de spital ascunse, în timp ce uzina în flăcări răspândește un nor otrăvitor deasupra întregii regiuni. Îi urmărește pe oamenii de știință care încearcă să convingă autoritățile că, dacă va avea loc același accident și la celelalte reactoare, atunci Europa de Est va deveni o ruină nucleară imposibil de locuit pentru următorii 20 de mii de ani. Îi prezintă pe miile de cetățeni sovietici care au avut misiunea de a curăța zona, cu riscuri personale enorme.

Din fericire, ne asigură experții, Cernobîlul s-a întâmplat din vina Uniunii Sovietice, care a mințit populația la cel mai înalt nivel. Elita de la guvernare a abuzat de autoritate. Presa independentă a fost înăbușită de propagandă și de distribuirea intenționată de informații false. Iar cercetările științifice au fost suprimate dacă nu se potriveau cu nevoile și dorințele celor de la conducere.

Cei care argumentează că e imposibil să se întâmple un nou Cernobîl se bazează pe inginerie. Ei susțin că reactorul avea niște erori de design și că știința din spatele lui a fost de proastă calitate. Dincolo de erorile umane din camera de control, uzina era într-o stare foarte proastă – nicio uzină nucleară modernă nu ar permite asemenea neglijențe.

În Occident se vorbește des despre cum e imposibil ca Cernobîl să se întâmple din nou. Pentru că accidentul nuclear e din ce în ce mai căutat pe Google după succesul serialului (care a devenit serialul cu nota cea mai mare de pe IMDB din istoria televiziunii), Institutul de Energie Nucleară – una dintre ramurile industriei de tehnologie nucleară din America – a publicat un raport în care asigură populația americană de rigurozitatea reactorilor americani în comparație cu Cernobîlul. Ba chiar a investit și în reclame la căutările pe Google despre Cernobîl în care susține că „avem nevoie de energie nucleară”.

Dar bineînțeles că Cernobîlul s-ar putea repeta. Legile probabilității aproape că dictează producerea unui eveniment similar.

Reactoarele nucleare sunt, prin definiție, foarte dificil de controlat. Sunt complecși și necesită întreținere constantă. Sunt adesea țintele teroriștilor. Și sunt vulnerabili la evenimente meteorologice ciudate și schimbări seismice, care au crescut ca număr din cauza încălzirii globale.

E naiv să crezi că-ți poți exercita voința asupra unui lucru atât de puternic și imprevizibil. După cum a arătat serialul HBO, autoritățile din camera de control din Cernobîl nu au putut înțelege că reactorul lor a explodat. Când un tsunami a lovit Fukushima din Japonia în luna martie 2011, investigațiile au descoperit că uzina a fost vulnerabilă din cauza legislației relaxate și a unei companii care a neglijat să facă îmbunătățirile necesare. Unele dintre problemele sistemice care au provocat dezastrul de la Cernobîl – indiferența și neglijența umană și interesul de distrage atenția de la dezastru – sunt încă prezente în societatea modernă.

Accidentul de la Fukushima și amintirea Cernobîlului n-au împiedicat guvernele lumii să investească în industria nucleară. În prezent, se construiesc uzine nucleare pe toate continentele mari. În Murmansk, Rusia, se construiește pe ocean o uzină nucleară plutitoare. Iar în lume, dintre cele 454 de uzine nucleare active, 54 sunt în construcție în 16 țări. Asta se întâmplă într-o perioadă în care autoritarismul naționalist e în creștere, iar acordurile bilaterale care au scopul de avea grijă de securitatea reactorilor sunt slabe.

Reacția sovietică la dezastrul de la Cernobîl a fost cinică. La radio nu s-a dat nimic până în data de 28 aprilie, când s-a făcut un anunț de 15 secunde la știrile de seară: „La uzina nucleară Cernobîl a avut loc un accident”. Mai spunea și că celor afectați li s-a acordat asistență și că autoritățile au început o investigație.

La câteva zile după eveniment, Moscow News, o publicație autorizată de guvern, a publicat un articol cu titlul „Un nor otrăvitor de anti-sovietism”. Articolul critica o campanie premeditată și bine orchestrată care intenționa „să acopere faptele criminale ale Americii și ale NATO împotriva păcii și a siguranței”. Nu s-au schimbat multe de atunci. De curând, RT, televiziunea de propagandă din Rusia, a anunțat că serialul HBO e bazat pe „informații complet false”.

Totuși, dincolo de neglijența guvernamentală, serialul spune o poveste și despre speranță. Operațiunea de curățare de la Cernobîl a implicat peste șase sute de mii de persoane: unele dintre ele, care n-au fost niciodată numite sau recunoscute, au salvat milioane de vieți.

Așadar, oricât de ciudat ar suna, serialul dramatizează o poveste de succes. Cu niște costuri umane tragice, cetățenii obișnuiți ai Uniunii Sovietice s-au sacrificat ca să repare dezastrul. Deși mai multe generații nevinovate din Ucraina și Belarus au suferit în moduri inimaginabile, serialul demonstrează cât de aproape a dus Cernobîlul Europa de o distrugere totală și cum acei eroi necunoscuți ne-au salvat pe toți.

Cernobîl e și o poveste despre natură. În luna noiembrie a anului trecut, am stat în fața reactorului fără niciun fel de echipament de protecție, ca să fac un reportaj pentru VICE. Da, am fost la o petrecere în Prîpeat, în cadrul unei excursii finanțate de Fundația Culturală Ucraineană.

Pentru cei interesați de refacerea naturii, zona de excluziune ar trebui să fie proba numărul unu. În lunile de după explozie, toate animalele din zonă au fost ucise și toți copacii au murit. Dar, cu ajutorul intervențiilor umane, cel mai periculos loc de pe planetă a început să se recupereze. În lunile de vară se aude ciripitul păsărilor. Pădurile s-au umplut din nou cu lupi, urși, râși și mistreți, care nu mai sunt în pericolul de a fi vânați ca pe vremuri. Ramurile copacilor își fac loc pe ferestrele caselor abandonate. În doar 33 de ani, Cernobîlul a fost recucerit de natură.

Serialul HBO a readus energia nucleară în atenția tuturor într-o perioadă în care protestele pentru salvarea planetei sunt tot mai numeroase și eficiente.

Dar care e alternativa pe care o promovează aceste mișcări? În America, combustibilul fosil furnizează 78 de procente din energia țării. În Marea Britanie, procentul e de 52, din care 18 provin de la uzine nucleare. Cernobîlul, Fukushima și mișcările activiste au avut ca rezultat încetinirea investițiilor nucleare în Statele Unite; între timp, energia dominantă provine tot de la combustibilul fosil. În momentul de față, energia nucleară e de departe cea mai eficientă soluție energetică cu emisii minime de dioxid de carbon. Dacă vrem să ne imaginăm un viitor fără combustibil fosil, atunci trebuie să continuăm cu energia nucleară, alături de o revoluție a industriei energiei regenerabile.

Pe 26 aprilie 1986, un reactor nuclear a explodat în Uniunea Sovietică. Poate că știi asta, fie pentru că ești pasionat de istorie, fie că ai urmărit serialul Cernobîl de pe HBO, care s-a încheiat luni.

În urma popularității serialului, unii telespectatori au comentat pe rețelele sociale că energia nucleară e prea periculoasă și poate n-ar trebui folosită. Craig Mazin, scenaristul și producătorul serialului, a scris pe Twitter în aprilie: „Lecția pe care a dat-o Cernobîl nu e despre cum energia nucleară e periculoasă. Periculoase sunt minciunile, aroganța și înăbușirea criticilor”.

Deși energia nucleară prezintă anumite riscuri, e una dintre cele mai sigure și curate forme de energie. Trebuie să fie reglementată și monitorizată, dar nu poți ignora potențialul ei de a reduce dramatic consumul de combustibil fosil și emisiile de carbon.

Acestea fiind spuse, e important să înțelegi realitatea evenimentelor din noaptea de 25 aprilie 1986, când reactorul numărul 4 din Cernobîl a explodat în urma unui experiment de siguranță. Catastrofa a răspândit radiații în toată Rusia și Europa și a ucis mii de persoane în anii care au urmat.

Uzinele nucleare sunt, practic, niște motoare cu aburi foarte sofisticate. Într-un motor cu aburi, apa fiartă se transformă în abur, iar aburul învârte o turbină care generează energie. Într-un reactor nuclear, căldura cauzată de fisiune (descompunerea atomului de uraniu) fierbe apa și face să se învârtă turbinele.

Fisiunea nucleară, adică descompunerea unui atom, în urma căreia sunt eliberați neutroni, e imprevizibilă și volatilă. O reacție de fisiune duce la alta, fapt care duce la eliberarea unor energii colosale: acest principiu stă, practic, la baza bombelor nucleare. Pentru a controla rata fisiunii într-o uzină nucleară, reactoarele folosesc bare de control. Construite din elemente precum argintul sau iridiu, barele de control absorb neutronii eliberați în timpul fisiunii și o încetinesc.

Reactorul de la Cernobîl era unul de putere mare (RBMK), care folosea apă pentru a răcori miezul reactorului și a genera aburi pentru producerea de energie. E esențial faptul că barele de control de la Cernobîl erau făcute din bor și aveau vârful din grafit. Rolul acestor bare de control este să oprească, în situații de urgență, reacția de fisiune. Borul a încetinit reacțiile, dar vârfurile din grafit au crescut inițial rata fisiunii. A fost o eroare de design și unul dintre principalii factori care au cauzat explozia.

În mod ironic, pe 25 aprilie, echipa uzinei făcea un experiment pentru creșterea siguranței uzinei.

În cazul unei pene de curent, fisiunea trebuia să continue. Pentru ca acest lucru să fie posibil, reactorul avea nevoie de energie (curent electric) pentru a pune în funcțiune pompele de apă. Generatoarele diesel de rezervă folosite de sovietici aveau nevoie de un minut întreg ca să le pună în funcțiune. 

Oamenii de știință au fost de părere că acel interval de un minut era extrem de riscant din punct de vedere al siguranței și au vrut să folosească o parte din energia reziduală a turbinei (electricitatea pe care turbina continua să o producă din inerție, chiar și după oprirea curentului) ca să reducă din timp.

În noaptea experimentului, angajații au oprit sistemul de răcire de urgență, sistemul de control automat și sistemul de urgență pentru reducerea energiei. În cazul unui accident nuclear, computerele uzinei aveau rolul de a scufunda barele de control în reactor pentru a stopa total fisiunea. Angajații uzinei au preluat manual controlul asupra barelor și le-au scos pe majoritatea din reactor.

Standardele de siguranță din vremea aceea cereau ca în reactor să fie prezente 28 de bare. Angajații au lăsat doar 18.

„A fost ca și cum piloții unui avion ar face experimente cu motoarele în timpul zborului”, a zis Valery Legasov, un chimist sovietic care e jucat de Jared Harris în serial.

La ora 1:23 a.m., la patruzeci de secunde după începerea experimentului, cineva a apăsat butonul de închidere de urgență. Nici până azi nu se știe cine l-a apăsat și de ce. Butonul de urgență trebuia să scufunde barele în reactorul supraîncălzit și să-l răcorească. Din păcate, a avut efectul opus.

La apăsarea butonului, barele cu vârf de grafit s-au scufundat în apă. Deși borul din bare trebuia să încetinească reacția, vârfurile de grafit au crescut temporar fisiunea în miezul reactorului. Reacția inițială a fost atât de puternică încât a rupt barele și a scufundat și mai adânc vârfurile reactive de grafit în apă.

Reactorul a creat mai mult abur decât putea duce, iar presiunea a dus la explozia care a făcut ca acoperișul să sară-n aer. O secundă mai târziu, o a doua explozie a împrăștiat bucăți de grafit în zonă și a început să răspândească radiațiile.

Cernobîlul a luat foc.

Imediat după dezastru, un raport din 1986 al Agenției Internaționale de Energie Atomică (AIEA), bazat în special pe surse sovietice, a dat vina pe operatorii uzinei care au închis sistemul de siguranță pentru a grăbi experimentul și au violat regulile interne.

Un alt raport din 1992 a dezvoltat sursa problemelor: a fost vorba de lipsa totală a unui protocol de siguranță, o comunicare proastă între designerii și operatorii reactorului și niște erori de design periculoase ale reactorului.

În serialul de pe HBO, personajul Legasov vorbește pe șleau despre erorile reactorului. Dă vina și pe operatori, dar explică și că aceștia n-ar fi putut cauza un dezastru de asemenea proporții în niciun alt reactor din lume.

Din cauza sincerității, își pierde atât statutul, cât și prestigiul. După ce un ofițer KGB îi dă verdictul, Legasov insistă că și ceilalți reactori trebuie modificați. „De ce îți faci griji pentru ceva ce n-o să se întâmple?”, îi răspunde ofițerul.

„Bine atunci, să pariem pe asta”, răspunde Legasov.

Cernobîlul a fost un dezastru în care incompetența birocratică s-a intersectat cu ignoranța asumată, iar asta a avut consecințe tragice. Au fost nenumărate momente în care dezastrul ar fi putut fi evitat dacă persoanele implicate – inginerii, politicienii și operatorii – ar fi deschis ochii.

Serialul nu e o poveste simplă despre pericolele energiei nucleare și tocmai de aceea va avea un impact mai puternic decât filmul din 1979 China Syndrome. Filmul respectiv, care ilustra un accident nuclear, a fost lăudat de Roger Ebert pentru că a ridicat întrebări tulburătoare despre siguranța uzinelor nucleare. La trei zile după lansarea lui, uzina nucleară Three Mile Island din Pennsylvania a suferit un accident serios. Lansarea filmului urmată de accidentul din uzină a ținut pe loc timp de câteva decenii industria nucleară din America.

Așa cum a scris Mazin pe Twitter, serialul e despre pericolele ascunderii adevărului și a aroganței și despre prețul mare al minciunilor. De aceea a explodat reactorul, de aceea îți amintești asta până azi și de aceea Cernobîl e un serial atât de bun.

Ați depistat o greșeală? Evidențiați cuvântul și apăsați
ctrl
+
enter
Ați găsit greșeală?
Vă rugăm să ne anunțați!×
Citește și
article image
SIS: Surse de radiație la Aeroportul Chișinău. Primele imagini
6
6708
article image
Explozia din nordul Rusiei amintește tot mai mult de cea de la Cernobîl
1
515