Cum oamenii preistorici se fereau de radiațiile UV: Care era secretul

Un studiu recent, condus de cercetători de la Universitatea din Michigan, sugerează că utilizarea ocrului de către oamenii din perioada preistorică ar fi putut avea o funcție esențială, protecția împotriva radiațiilor ultraviolete (UV), transmite Știri.md cu referire la playtech.ro.

O schimbare geologică majoră și efectele sale asupra omului preistoric

Această ipoteză fascinantă vine ca urmare a unei noi cercetări care reconstruiște mediul global în timpul ultimei perioade glaciare și arată că o schimbare abruptă în câmpul magnetic al Pământului, acum aproximativ 41.000 de ani, a dus la o creștere semnificativă a radiațiilor UV ce ajungeau pe suprafața planetei, scrie Science Alert.

Unul dintre evenimentele geologice cele mai semnificative din această perioadă a fost evenimentul Laschamp, când câmpul magnetic al Pământului a suferit o inversare parțială, iar poli magnetici au migrat temporar din pozițiile lor geografice.

Fenomenul a avut un impact deosebit asupra protecției solare naturale a planetei, iar cercetătorii susțin că o parte din supraviețuirea oamenilor preistorici ar putea fi legată de adaptările lor la aceste condiții extreme.

Ocrul, protecție solară naturală?

Studiul sugerează că oamenii ar fi început să folosească ocrul, un pigment natural de culoare roșie sau galbenă, ca o formă de protecție împotriva radiațiilor UV mai intense.

La fel ca și în prezent, când diverse culturi își aplică ocrul ca protecție solară, strămoșii noștri ar fi recurs la această metodă pentru a se proteja de expunerea periculoasă la soare. De fapt, unii dintre noi continuăm să folosim ocrul în mod constant, cum este cazul comunității Himba din Namibia.

Raven Garvey, antropolog la Universitatea din Michigan, confirmă că cercetările arată că ocrul are proprietăți care se aseamănă cu cele ale unui protecție solară.

Ea este de părere că ocrul a fost folosit de-a lungul istoriei de diverse populații indigene pentru a proteja pielea de radiațiile ultraviolete.

Această teorie se aliniază cu comportamentele înregistrate în acea perioadă, precum dezvoltarea unor unelte mai sofisticate pentru confecționarea îmbrăcămintei, creșterea producției de artă pe pereții peșterilor și utilizarea ocrului.

Acestea sunt semne ale unei adaptări la mediul înconjurător, influențat de schimbările majore în radiațiile solare.

Deși această ipoteză nu poate fi dovedită cu certitudine, ea adaugă o nouă dimensiune în înțelegerea modului în care oamenii preistorici au supraviețuit și s-au adaptat la condițiile extreme ale Pământului.