Cum arată Biserica Sfântului Mormânt: Îstoria și semnificația
În decursul istoriei biserica aceasta a avut diferite denumiri, dar în general, majoritatea oamenilor, o numesc Biserica Sfântului Mormânt, pentru că această biserică a fost construită pe locul în care Iisus Hristos a fost răstignit şi îngropat într-un mormânt săpat în piatră.
Alţii o numesc Biserica Învierii pentru că aici a înviat Domnul. Biserica are o importanţă deosebită pentru creştinii ortodocşi, dar şi pentru cei de alte confesiuni creştine, care vin aici să se închine şi să aducă slavă lui Dumnezeu pentru toate câte a făcut El pentru noi, transmite Știri.md cu referire la Unimedia.info.
Biserica Sfântului Mormânt a cunoscut de-a lungul timpului mai multe distrugeri şi reconstruiri datorate în mare parte succesiunii stăpânitorilor politici ai Ierusalimului. Echipa National Geographic a filmat din interior mormântul lui Iisus, în vreme când acesta a fost din nou reconstruit.
Imediat după răstignirea şi învierea Mântuitorului locul Golgotei şi al Sfântului Mormânt au fost venerate ca sfinte nu numai de către Apostoli şi de creştinii din Ierusalim dar şi de alţi credincioşi creştini de pe cuprinsul Ţării Sfinte şi al întregii lumi.
După înfrângerea ultimelor revolte iudaice împăratul roman Adrian, care nu-i suporta pe iudei şi nici pe creştini, a hotărât ca toate edificiile creştine şi iudaice să fie profanate şi transformate în edificii păgâne. Astfel şi pe locul Golgotei, din porunca lui, a fost construit un templu păgân.
Pe la începutul secolului IV, din porunca Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, templul păgân a fost dărâmat şi în locul său a fost construit un vast ansamblu de edificii menit să permanentizeze în memoria credincioşilor creştini ultimele momente din viaţa Mântuitorului.
În anul 614 perşi au incendiat acest minunat ansamblu, restaurat întocmai ca cel dinainte de un vrednic egumen al Sfântului Mormânt cu numele Modest.
De acum înainte în repetate rânduri cotropitorii Ierusalimului aduceau stricăciuni nu numai Bisericii Sfântului Mormânt, dar şi conducătorilor şi slujitorilor de aici, mulţi dintre ei fiind omorâţi în chinurile cele mai groaznice.
La începutul secolului XI ansamblul creştin de aici este complet distrus din porunca unui calif al Egiptului, dar împăraţii bizantini au reconstruit-o imediat.
În vremea cruciadelor creştine Bisericii Sfântului Mormânt i-au fost adăugate în imediata apropiere noi paraclise şi biserici reunite sub acelaşi acoperiş. Deşi uneori cu sacrificii materiale, de acum înainte, a fost posibil ca biserica să fie frecventată de toţi creştinii.
Din pricina unui devastator incendiu, la începutul secolului XIX, biserica a fost refăcută. Au urmat apoi repararea stricăciunilor produse în urma unui cutremur, precum şi a altor stricăciuni pricinuite de război, sau de trecerea timpului.