Cel mai mare șarpe care a existat vreodată: Avea o dietă ciudată

Cu o lungime estimată la aproximativ 42 de metri și o greutate de peste o tonă, Titanoboa a trăit cu aproximativ 58-60 milioane de ani în urmă, în perioada Paleocenului, imediat după dispariția dinozaurilor, transmite Știri.md cu referire la playtech.ro.

Descoperirea a șocat lumea științifică, iar dimensiunile colosale ale acestui șarpe au fost suficiente pentru a-l plasa în centrul atenției.

Totuși, ceea ce a surprins cu adevărat cercetătorii a fost descoperirea stilului său de viață și, mai ales, dieta avută, care părea să fie diferită de a oricărui alt șarpe știut, scrie publicația Forbes.

Clima caldă și gigantismul: Legătura cu mediul înconjurător

Titanoboa era un șarpe din familia boidelor, care include și anaconda verde, cel mai greu șarpe viu. Ca și ceilalți membri ai acestei familii, Titanoboa prindea și ucidea prin constricție, adică strângându-și prada până la moarte, în loc să folosească veninul.

Deși șerpii boide sunt obișnuiți cu medii tropicale, Titanoboa avea nevoie de un mediu extrem de cald pentru a supraviețui.

Modelele climatice sugerează că tropicele Paleocenului erau mult mai fierbinți decât sunt astăzi, probabil datorită nivelurilor ridicate de CO₂ atmosferic din acea perioadă.

În urma cercetărilor, s-a constatat că Titanoboa trăia într-un ecosistem semi-acvatic, similar cu habitatul modern al anacondei.

În zona în care au fost descoperite fosilele sale, s-au găsit și fosile ale unor țestoase uriașe, reptile asemănătoare crocodililor și pești mari, care conturează un peisaj dens și umed. În ciuda asemănărilor cu anaconda, Titanoboa pare să fi avut un regim alimentar neobișnuit pentru familia sa.

Un regim alimentar piscivor și noi revelații

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale descoperirii a fost adaptarea pentru alimentația piscivoră. Dinții Titanoboa erau slab fixați de maxilar, o caracteristică întâlnită la șerpii care vânează pești.

Deși niciun șarpe din familia boidelor nu vânează pești în prezent, se pare că Titanoboa era o excepție, având o dietă bazată în mare parte pe pești.

Craniul prezenta articulații reduse între oasele importante și un unghi pătrundător al quadratului, trăsături asociate cu pescuitul.

Lesne de înțeles că aceste descoperiri au schimbat imaginea inițială a Titanoboa și au sugerat că acest șarpe uriaș ar putea fi unică în familia sa, fiind un prădător piscivor, complet diferit de orice altă specie de șarpe din prezent sau trecut.