Ziarul britanic citând o investigație efectuată de postul de televiziune Sky News cu privire la daunele aduse mediului cauzate de dezghețarea marilor depozite de carbon din regiunea arctică, evidențiază că sub gheață au fost descoperite părți din colți de mamut, precum și fragmente de os de rinocer lânos, transmite Știri.md cu referire la digi24.ro.

Aceste specii de animalele au cutreierat pajiștile arctice înainte de a dispărea complet: rinocerii în urmă cu aproape 15.000 de ani, iar mamuții în urmă cu aproximativ 10.500 de ani, la sfârșitul ultimei ere glaciare.

Fragmentele de os și colți au fost găsite în regiunea Duvanny Yar, lângă localitatea Chersky, în Arctica Siberiană, foarte aproape de stațiile internaționale de cercetare unde se adună oamenii de știință pentru a studia impactul gheții care se topește.

Anul trecut, oamenii de știință au descoperit carcasa bine conservată a unui rinocer lânos în estul Siberiei, despre care se crede că a fost înghețat zeci de mii de ani.

Topirea permafrostului în regiunea Abyisky din nord-estul Rusiei a fost cauza descoperirii, cu o mare parte din țesutul moale al rinocerului încă vizibil, inclusiv o parte din intestine și organele genitale, dar și un mic corn nazal, ceea ce a fost remarcabil, deoarece acest lucru se descompune adesea rapid, spun specialiștii.

Era glaciară iese la lumină, însă acest lucru nu e în favoarea noastră

Procesul de dezghețare a regiunii arctice dezvăluie, de asemenea, viața vegetală înghețată în timp încă din din epoca pleistocenă, cunoscută și ca Era glaciară, care a început acum aproximativ 2, 6 milioane de ani și s-a terminat în urmă cu 11.700 de ani.

Totuși, orice revelație despre fascinanta istorie naturală a arcticii rusești are un preț uriaș, pentru că schimbările climatice determină topirea permafrostului, eliberând cantități mari de gaz metan acumulat în atmosferă, accelerând astfel procesul de dezghețare.

Regiunea arctică a Federației Ruse a înregistrat în ultimii ani veri tot mai calde și ierni tot mai scurte.

În plus, incendiile de vegetație s-au intensificat și dezvăluie efectele negative ale încălzirii globale.

Regiunea Nord-Estică a Siberiei a experimentat în această vară incendii mai mari decât cele normale, pe fondul unei temperaturi record, iar focurile de turbă (zonă de vegetație mlăștinoasă, asemena unui gazon) sunt deosebit de dăunătoare pentru planetă, deoarece ecosistemul de turbă captează dioxidul de carbon, iar mistuirea zonelor vaste de turbă duce la eliberarea acestuia în atmosferă.

Oamenii de știință estimează că 1,7 miliarde de tone de carbon sunt eliberate anual prin topirea permafrostului între lunile octombrie și aprilie.

Aceste estimări sunt de două ori mai mari decât estimările anterioare și depășesc cu mult 1 miliard de tone de carbon aspirat în timpul sezonului de creștere temperaturii.

În prezent, zonele de turbă, acest sol bogat în carbon, acoperă 24% din zona terestră a emisferei nordice și deține mai mult carbon decât a fost eliberat vreodată de oameni.

Un studiu publicat în martie 2020 a constatat că animalele, inclusiv turmele de cai, bizoni și reni, pot fi utilizate pentru a încetini pierderea solurilor de permafrost prin perturbarea stratului izolator de zăpadă care se află deasupra turbei în timpul iernii.

Practic, atunci când stratul de zăpadă este împrăștiat și comprimat datorită copitelor ștanțate ale animalelor care pășunează, efectul său izolator este redus dramatic, intensificând înghețarea permafrostului.

Oamenii de știință de la Universitatea Hamburg au spus că aproximativ 80% din toate solurile de permafrost din întreaga lume ar putea fi conservate până la sfârșitul acestui secol dacă se folosește această tehnică.