Când începe declinul cognitiv la bătrâni, de fapt. Ce spun experții

Deși ezitările de tipul „cum îi zice…” sau „am pe limbă cuvântul…” sunt familiare în conversațiile zilnice, ele nu sunt neapărat un indiciu al unei boli. În schimb, o vorbire vizibil mai lentă pare să reflecte mai fidel starea generală a funcțiilor cognitive, transmite Știri.md cu referire la playtech.ro.

Concluziile vin după decenii de studii privind dificultățile în găsirea cuvintelor, un simptom adesea asociat cu îmbătrânirea creierului sau cu afecțiuni precum Alzheimer, scrie Earth care citează studiul publicat în Aging, Neuropsychology, and Cognition.

Totuși, nu doar uitările izolate sunt relevante, ci și ritmul general în care reușim să formulăm fraze coerente. Viteza cu care găsim și rostim cuvintele poate oferi indicii importante despre sănătatea neurologică, chiar și înainte de apariția altor simptome evidente.

Trei ipoteze și un joc cu imagini

Pentru a înțelege mai bine fenomenul, specialiștii au analizat trei teorii legate de dificultățile de vorbire.

1. Încetinirea procesării informației – compară creierul îmbătrânit cu un computer care are nevoie de mai mult timp să acceseze fișierele.

2. Deficitul de inhibiție – sugerează că persoanele mai în vârstă întâmpină dificultăți în a elimina gândurile irelevante, ceea ce interferează cu alegerea cuvântului corect.

3. Ipoteza deficitelor de transmitere – presupune că legătura dintre concept, forma cuvântului și sunet slăbește odată cu vârsta, ceea ce afectează capacitatea de a rosti cuvântul potrivit, deși ideea este clară.

Pentru a testa aceste ipoteze, cercetătorii au folosit o metodă numită „sarcina de interferență imagine-cuvânt”.

Participanții vedeau o imagine, de exemplu, un câine, și în același timp le era prezentat un cuvânt scris sau rostit, precum „pisică” (cu semnificație similară) sau „ceață” (cu un sunet comun). Aceste interacțiuni testau modul în care sensul și sunetul influențează reacția verbală.

Un studiu desfășurat pe 125 de persoane cu vârste între 18 și 85 de ani a arătat că participanții mai în vârstă reacționau mai lent la astfel de sarcini, susținând teoria deficitelor de transmitere.

Cu toate acestea, când au fost analizate conversațiile lor obișnuite, cercetătorii au observat că tocmai viteza generală de reacție, și nu erorile semantice sau fonologice, corela cel mai bine cu starea cognitivă.

Ce urmează: detectarea timpurie și prevenția

Aceste descoperiri au consecințe practice importante. Ele sugerează că viteza vorbirii ar trebui inclusă în evaluările standard ale sănătății cognitive, alături de teste precum măsurarea tensiunii arteriale sau reflexele neurologice.

Analiza discursului prin software specializat, capabil să detecteze întârzieri de ordinul milisecundelor, ar putea deveni un instrument eficient pentru diagnostic precoce.

Între timp, activitățile care mențin creierul activ, conversațiile regulate, jocurile de cuvinte, învățarea de limbi străine, pot contribui la păstrarea agilității mentale. La fel cum exercițiul fizic susține inima, vorbirea fluentă susține sănătatea cognitivă.