Ziua de naştere a feţelor zâmbitoare. Cum au apărut emoticoanele
La 19 septembrie 1982, profesorul Scott Fahlman de la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, SUA, a trimis un email care conţinea prima "faţă zâmbitoare" din istorie, denumită şi emoticon.
Mica invenţie, care trebuia să sublinieze diferenţa dintre un email amuzant şi unul serios, nu i-a luat mai mult de 10 minute. Profesorul credea că va amuza câţiva prieteni, însă "prostioara" sa, cum o numeşte, avea să devină celebră, transmite Ştiri.md cu referire la Tvr.ro.
Profesorul Scott Fahlman a găsit o modalitate de a sublinia tonul mesajului trimis prin email: amuzant sau serios. Astfel, la 19 septembrie 1982, la ora 11:44, profesorul a trimis următorul email în cadrul unui grup de discuții: "Propun următoarea secvenţă de caractere pentru marcarea glumelor: :-) Citeşte-o într-o parte".
În acelaşi email, Fahlman a propus şi emoticonul pentru situaţia în care nu este vorba de un mesaj glumeţ: :-(
Profesorul mărturiseşte că a fost o mică prostioară amuzantă folosită în cadrul unei discuții despre fizică şi nu i-a luat decât 10 minute. "Mă așteptam să amuze câțiva prieteni și atât”, spune Fahlman.
Emoticoanele sunt astăzi foarte populare, sunt un limbaj universal prin care putem comunica inclusiv cu persoane care vorbesc altă limbă şi cu greu ne putem imagina comunicarea virtuală fără ele. Există versiuni diferite, precum "feţele" galbene care exprimă sentimente.
Profesorului Fahlman nu îi plac, însă, acestea din urmă.
"Cred că sunt urâte şi strică provocarea de a veni cu o modalitate inteligentă de a exprima emoţiile folosind caracterele standard de pe tastatură. Dar poate e aşa pentru că eu le-am inventat pe celelalte", spune profesorul.
Într-o ediţie din 1862 a celebrului The New York Times, în care apare un discurs al lui Abraham Lincoln, s-a decoperit un alt emoticon: ;-) Faptul a stârnit dezbateri intense: era oare vorba despre primul emoticon sau a fost doar o greşeală de tipar?
Tot în New York Times, de această dată o ediţie din 1969, scriitorul rus Vladimir Nabokov spunea într-un interviu că ar trebui să existe un semn tipografic special pentru zâmbet, "un însemn concav, o paranteză culcată pe spate".
Indierent dacă există sau nu precursori ai emoticoanelor aşa cum le ştim azi, istoria îl consemnează pe Scott Fahlman drept "părintele" însemnelor fără de care comunicare noastră virttuală ar fi mult mai puţin expresivă.