Din paradis verde, în pustiu de foc: Povestea deșertului Rub al-Khali

Însă un nou studiu publicat în prestigioasa revistă Nature vine să schimbe radical imaginea pe care o aveam despre acest loc aparent pustiu și lipsit de viață, transmite Știri.md cu referire la playtech.ro.

O echipă internațională de cercetători a descoperit dovezi convingătoare că Rub al-Khali a fost, timp de milioane de ani, un ținut luxuriant, cu pășuni, savane, lacuri și râuri. În urmă cu aproximativ 9.000 de ani, în inima actualului deșert exista un lac cu o adâncime de până la 42 de metri și o suprafață de 1.100 de kilometri pătrați. Apa și vegetația abundentă au creat un habitat ideal pentru oameni, animale și plante, oferind o perspectivă cu totul diferită asupra trecutului geografic și climatic al regiunii.

Potrivit cercetătorilor, lacul a atins apogeul său în urmă cu circa 8.000 de ani. Abdallah Zaki, cercetător la Universitatea Texas, subliniază importanța acestei descoperiri, afirmând că „prezența unui lac străvechi, alături de râuri și o vale largă modelată de apă, arată clar că deșertul actual a fost cândva un peisaj complet diferit”.

O oază pentru oameni și animale: faună, migrații și stiluri de viață uitate

Transformarea radicală a Rub al-Khali dintr-un ținut verde într-un pustiu nu este doar o poveste despre schimbările climatice, ci și despre modul în care acestea au influențat civilizațiile umane. Profesorul Michael Petraglia de la Universitatea Griffith din Australia explică faptul că, în acele vremuri, condițiile favorabile – cu lacuri, râuri și vegetație densă – au permis extinderea grupurilor de vânători-culegători și a populațiilor pastorale.

Această concluzie este susținută de numeroase dovezi arheologice descoperite de-a lungul vechilor rețele de apă. Prezența artefactelor umane, dar și a fosilelor unor specii dependente de apă, precum hipopotamii, crocodilii sau elefanții (proboscidienii), indică o biodiversitate bogată și o viață intensă într-un peisaj care astăzi este definit de dune de nisip și secetă extremă.

Conform studiului, această epocă verde a durat milioane de ani, cu perioade mai umede care s-au succedat până în urmă cu aproximativ 6.000 de ani. A fost atunci când climatul regiunii s-a schimbat drastic, iar cantitatea de precipitații a scăzut dramatic. În consecință, populațiile umane au fost nevoite să migreze către zone mai primitoare, iar stilul lor de viață s-a modificat radical – de la o existență semi-sedentara, la una marcată de nomadism.

Deșertul ca lecție despre schimbările climatice și adaptare

Rub al-Khali, în forma sa actuală, este una dintre cele mai mari bariere biogeografice de pe glob. Însă, tocmai prin această transformare radicală, el devine și un exemplu elocvent despre modul în care clima poate rescrie complet harta vieții de pe Pământ. Studiul publicat în Nature nu doar că reface o filă importantă din istoria geologică a planetei, dar oferă și lecții valoroase despre adaptare, migrație și impactul schimbărilor climatice asupra biodiversității și civilizației umane.

Ce ne învață povestea Rub al-Khali? Că deșerturile nu au fost dintotdeauna așa cum le vedem azi. Că, în spatele aspectului lor arid, se pot ascunde istorii bogate, peisaje pierdute și ecouri ale unor lumi înfloritoare. Și mai presus de toate, că planeta noastră este într-o continuă schimbare – uneori lentă, alteori bruscă – iar noi, ca specie, trebuie să învățăm să înțelegem și să ne adaptăm acestor transformări.

Descoperirile recente din Rub al-Khali nu sunt doar un motiv de fascinație științifică, ci și un avertisment subtil: dacă vrem să înțelegem viitorul Pământului, trebuie să învățăm cât mai multe despre trecutul său. Chiar și din mijlocul unui deșert care, cândva, a fost un paradis verde.