Cea mai frumoasă ploaie de stele căzătoare din acest an, pe 12 august

În fiecare an, la un anumit moment, orbita Pământului (cursul eliptic al planetei noastre în jurul Soarelui) traversează nori de praf lăsaţi de comete, numiţi “roiuri de meteori”, pe care le percepem ca “ploi de stele căzătoare”, transmite Știri.md cu referire la destepti.ro.

Perseidele sunt un roi de meteori proveniţi de la cometa Swift-Tuttle, având dimensiuni care variază de la cea a unui grăunte de nisip, până la cea a unui bob de mazăre, se deplasează cu o viteză de aproximativ 58 kilometri/secundă ( 210.000 kilometri/oră) şi ard în atmosferă la o inălţime de peste 80 de kilometri de Terra.

Când şi cine a descoperit Perseidele?

Numele ploii de stele căzătoare din august – Perseide – provine de la Constelaţia Perseus (după numele personajului mitologic grec, Perseu, fondatorul civilizaţiei miceene), a fost descoperită încă din antichitate, de către Ptolemeu, şi este cea de-a 24-a cea mai mare constelaţie, aici aflându-se “radiantul”, adică punctul de origine aparent al ploii de stele căzătoare.

Perseidele au fost sesizate pe cerul nopţii încă din anul 36, de chinezi, şi din anul 811, în Europa, dar observaţii sistematice asupra acestora s-au făcut din 1779.

Cometa Swift –Tuttle, cu un diametru de circa 10 kilometri, a fost descoperită în 1862, de către astronomii Lewis A. Swift şi Horace Parnell Tuttle şi “redescoperită”, în 1992, de către alţi doi astronomi – Tsuruhiko Kiuchi şi Gary W. Kronk – care au mai găsit şi informaţia că aceasta fusese identificată, de fapt, de către astronomii chinezi, încă din anul 68 i.Hr.

Multă vreme s-a crezut despre Cometa Swift –Tuttle că ar reprezenta un pericol, pentru că trece foarte aproape de Terra, dar simulările pe computer, din anii 2000, au arătat că aceasta are, deocamdată, o orbită periodică şi stabilă şi că va sfârşi, probabil, prin a intra în coliziune cu Pământul sau cu Luna, cam peste o mie de ani.

Între 1864 şi 1866, astronomul italian Giovanni Schiaparelli este cel care a remarcat că Perseidele aveau o orbită foarte asemănătoare cu cea a cometei Swift-Tuttle, ceea ce i-a permis să explice intensitatea Perseidelor.

Cometa Swift-Tuttle este alcătuită din praf şi gheaţă, iar în drumul său pe orbita de circa 133 de ani, când ajunge în dreptul Soarelui, o parte din gheaţă se topeşte, iar când praful este aruncat în spaţiu şi intră în contact cu atmosfera Pământului, se formează meteoroizi – mici resturi de materie care se aprind şi pe care noi le vedem şi le numim “stele căzătoare”.

Perseidele din august 2022

Cea mai mare parte a prafului de cometă are o vechime de aproape o mie de ani, alte particule provin de la trecerea Cometei Swift –Tuttle în 1862. Boabele de praf pătrund în atmosfera terestră şi încep să devină vizibile când se află la aproximativ 100 de kilometri înălţime faţă de Pământ.

De-a lungul timpului, Perseidele, vizibile din emisfera nordică, au variat ca intensitate. De exemplu, între anii 1869 – 1898, media era de 50 de meteori vizibili pe oră, din 1911, până în 1920, numai 4 meteori pe oră, după care activitatea lor a început să crească, atingnd un maximum de 450 de meteori pe oră, în 1991. În august 2022, vor putea fi văzuţi în jur de 100 de meteori pe oră, dacă cerul este senin.

Cei care vor să se bucure de spectacolul Perseidelor din 12 – 13 august 2022 (dar şi în zilele de dinainte şi după, până spre sfârşitul lunii) trebuie să aleagă un loc cu cât mai puţină poluare luminoasă, iar privirea să fie îndreptată aproximativ la 50 de grade deasupra orizontului, spre nord-est.

De asemenea, dacă stelele Carului Mare se văd clar pe cer, acesta este un indiciu că locul este potrivit pentru a vedea şi Perseidele.

Strălucirea ploii de stele din august 2022 ar putea fi diminuată de Luna Plină din 12 august, dar acest impediment poate fi depăşit dacă stăm cu spatele la Lună sau alegem un loc care să estompeze lumina selenară (un apropierea unui copac , a unei clădiri mai înalte etc.).

Citește și:  Luna mai – originea şi semnificaţia acestei denumiri

Pentru că “stelele căzătoare” lasă urme luminoase doar câteva secunde, pentru a vedea spectacolul Perseidelor, este bine să privim măcar un sfert de oră o porţiune mare de cer, înainte de miezul nopţii sau spre zori.

August 2022 – alte fenomene astronomice

În afară de Perseide, în luna august 2022, mai sunt vizibile şi alte fenomene astronomice. Vineri, 12 august, va fi Lună Plină – moment în care Luna este în opoziţie cu Soarele, iar Pământul se află pe linia care uneşte Luna cu Soarele, iar sâmbăta, 27 august, Lună Nouă.

Duminică, 14 august, Saturn se va afla “în opoziţie” – adică Soarele, Saturn şi Terra se aliniază, Saturn fiind pe partea opusă a Pământului faţă de Soare, iar această a doua planetă ca mărime, din sistemul nostru solar, va fi, la acel moment, mai strălucitoare ca de obicei, apărând pe cer după apus, spre est.

Cu un telescop, se vor putea vedea chiar şi inelele lui Saturn. Extrem de luminoase vor fi pe cerul lunii august şi Jupiter şi Marte.

Constelaţia Lebăda (Cygnus) va fi, de asemenea, foarte vizibilă imediat după ce se lasă întunericul şi este uşor de recunoscut după forma de pasăre cu aripile intinse sau a literei T, având în “coadă ”, cea mai strălucitoare stea a sa, Deneb, iar în partea opusă (“capul” lebedei), steaua Albireo.

Alte ploi de stele căzătoare în 2022

În afară de Perseidele din august 2022, până la sfârşitul anului mai pot fi admirate şi alte ploi de stele, precum Orionidele (din 26 septembrie, până la 22 noiembrie), numite aşa după Constelaţia Orion, Leonidele (3 noiembrie – 2 decembrie), cu radiantul în Constelaţia Leului, Geminidele (19 noiembrie – 24 decembrie) produse de un obiect ceresc (un asteroid) numit “3200 Phaeton”, Ursidele (13 -24 decembrie), asociate cu Cometa 8P/Tuttle, Quadrantidele (după 26 decembrie), cu radiantul în Constelaţia Boarul (Văcarul), cu originea în cometa C/1490 Y1, observată de astronomii chinezi, japonezi și coreeni, în urmă cu aproximativ 500 de ani.

Luna august, între spectacolul stelelor şi tradiţii

Aşadar, august 2022, ultima lună a verii, oferă un spectacol astronomic de excepţie şi, în orice loc ne-am afla, ne putem bucura de strălucirea stelelor.

Şi superba Cale Lactee este mai luminoasă şi pare mai “densă” ca de obicei, între Constelaţia Săgetătorului (în formă de ceainic) şi cea a Scorpionului (care se termină cu un “arc” de stele asemănător cu coada unui scorpion), acolo unde se află centrul galaxiei noastre.

Chiar dacă poziţia constelaţiilor nu este fixă, schimbându-se în funcţie de anotimp şi ora din noapte, ele se vor afla mereu în acelaşi aranjament una faţă de cealaltă, astfel încât, dacă vom privi mai des cerul şi ne vom lua câteva repere (punctele cardinale, Carul Mic – Ursa Minor, Carul Mare – Septentrionul, Steaua Nordului, Calea Lactee) ne vom familiariza cu cerul nopţilor senine şi poate ne vom aminti mai des ca “Stelele sunt ochii universului și universul ne urmărește cu multă curiozitate” (Bernard Werber).

Tradtiile populare, de la noi şi din alte părţi ale lumii, spun că cine vede o “stea căzătoare” trebuie să-şi pună o dorinţă, pentru că dorinţa se va împlini, de vreme ce există convingerea, din vremurile începutului, că atunci când stelele “cad”, divinitatea dă la o parte “cortina” cerului, pentru a-i asculta pe oameni.

Pentru catolici, Perseidele sunt “Lacrimile Sfântului Lawrence” (Sfântul Laurenţiu) pe care îl celebrează la data de 10 august.

Gustar, Secerar, Măselar

În timp ce stelele îsi urmează calea lor in eternitate, aici, pe Pământ, luna august (din latinescul “Augustus”, nume dat în onoarea împăratului roman Octavianus Augustus (n. 63 i.Hr. – d. 14 d.Hr.) este, în tradiţia românească, “Gustar” (pentru că acum se coc şi se gustă multe fructe şi legume), “Secerar” (“luna secerişului”) sau “Măselar” (verigă de fier în care se fixează “măseaua coasei” sau de la “măselariţă”, o plantă otrăvitoare, cu flori galbene, care înfloreşte în această perioadă).

Tot în august, urmând ciclurile naturii, oamenii culeg plantele de leac, extrag mierea din stupi, pregătesc semănăturile de toamnă şi isi fac rezervele pentru iarnă.