Ce spun oamenii de rând despre această inițiativă și cât de mulțumiți sunt de calitatea și prețul produselor fabricate în regiune, transmite Știri.md cu referire la europalibera.org.

Festivalul itinerant de film documentar Cesnok, inițiat de Centrul Apriori de la Tiraspol, a proiectat filme în cinci orașe, inclusiv la Chişinău.

„Pentru a se putea vorbi despre integrarea sistemului bancar transnistrean în cel al Republicii Moldova, băncile de pe malul stâng la Nistrului ar trebui mai întâi să accepte leul moldovenesc ca mijloc de plată”, a declarat guvernatorul Băncii Naționale, Octavian Armaşu, în contextul afirmațiilor că integrarea bancară ar putea fi discutată la următoarele negocieri în formatul 5+2.

Guvernatorul BNM mai spune că sistemul bancar moldovenesc a luat-o mult înaintea instituțiilor financiare din stânga Nistrului în ceea ce privește politicile prudențiale şi prevenirea spălării banilor sau finanțării terorismului și că, prin urmare, o „integrare pripită ar putea aduce riscuri mari pentru sistemul bancar al Republicii Moldova”.

Totuși, guvernatorul afirmă că punctul de vedere al BNM referitor la acest subiect nu a fost solicitat decât de presă, ceea ce ar putea să însemne că la nivel oficial deocamdată nimeni nu discută despre integrarea instituțiilor bancare din regiunea transnistreană în sistemul bancar moldovenesc.

Pe termen lung, proiectul își propune să determine scăderea volumelor de produse importate și să asigure securitatea alimentară a regiunii transnistrene.

Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au întrebat oamenii întâlniți întâmplător pe stradă ce părere au despre mărfurile fabricate de producătorii din stânga Nistrului și dacă sunt mulțumiți de calitatea și prețul acestora.

- Da, cumpăr produse lactate, și copiii mei cumpără, de la combinatul de lactate din Parcani.

- Cumpăr de la fabrica de păsări din Grigoriopol. Și îmi place foarte mult.

- Toate produsele lactate cu excepția cașcavalurilor probabil le cumpăr de la producătorii locali. Și unele legume – am vrea să fie mai multe. Prețurile sunt bune, și calitatea. De exemplu roșiile turcești nu sunt foarte bune în comparație cu ale noastre. Ale noastre, chiar dacă sunt un pic mai scumpe, sunt mult mai gustoase.

- Salamuri, pâinea o cumpărăm locale, de la Tiraspol sau Bender. Și lactatele la fel. Toată lumea înțelege că în produsele importate sunt mai multe produse chimice, sunt mai scumpe și nici calitatea nu e la fel de bună ca la ale noastre.

- Eu nu aleg ce cumpăr, pentru că nu prea am timp. Intru în magazin și cumpăr ceea ce este. Recent de exemplu am cumpărat două kilograme de Prosciutto – pentru că acolo e carne curată și cred că acolo nu sunt niciun fel de adaosuri nocive.

- În principiu, nu am avut niciodată întrebări. Am parcă mai multă încredere în produsele noastre locale, iar cele din străinătate parcă nu prea ai vrea să le cumperi pentru că nu sunt verificate.

- Produsele transnistrene sunt bune la calitate, dar prețurile nu sunt deloc „ale noastre” – sunt fabricate la noi, de ce să fie atât de scumpe? Sunt mai scumpe decât produsele ucrainene sau rusești.

- Cinci maiouri sunt mult mai ieftine decât una de-a noastră.

- Pentru noi, cu solurile noastre fertile, este foarte scump.

- Calitatea la încălțămintea locală este foarte proastă. Și prețul este exagerat de mare, nu este clar de ce. Măcar să fie piele de calitate. Dar așa… Sunt modele copiate de la producătorii mari și lipite cu clei de proastă calitate și sunt prezentate drept produs de calitate. E foarte rău că se întâmplă așa.