Fructele exotice pe care le mănâncă bogatii

Este vorba despre câteva fructe, mai rar întâlnite în Republica Moldova, decât, poate, la Grădina Botanică.

Aceste fructe le veți vedea mai des pe masa bogaților care au posibilitatea de a le aduce de peste hotare.

1. Kiwano

În unele ţări, kiwano este cultivat ca legumă. Datorită aromei sale şi originii tropicale, este însă cel mai adesea considerat un fruct. Kiwano este lung şi acoperit cu ţepi. Coaja este verde sau portocalie cu pete deschise. Înăuntru veţi găsi pulpa fructului, răcoritoare, verde şi galbenă, cu o mulţime de seminţe care sunt de asemenea comestibile. Cel mai adesea, fructul este consumat crud, având un gust asemănător cu kiwi, pepenele galben şi castravetele şi un miros de banane. Kiwano poate fi folosit în salate, deserturi, la mâncărurile cu peşte şi fructe de mare. Are un gust extraordinar şi este hipocaloric. Fructul se poate păstra la temperatura camerei până la jumătate de an. Se poate folosi şi ca obiect de decor. Poate fi îngheţat, uscat, însă nu trebuie ţinut în frigider. Coaja se poate folosi ca ornament pe platouri.

2. Durian

Nu ai auzit niciodată de Durian și nici nu știi ce gust are? Ei bine, imaginează-ți că mănânci cremă de vanilie aproape de o groapă de gunoi și s-ar putea să-ți faci o idee cât de cât apropiată despre ceea ce înseamna, de fapt, fructul regilor.

Durian creste în copacii cu același nume în toată Asia de Sud, cu toate ca este originar din zona Indoneziei, Malaieziei și Bruneiului. Fructul lui este ușor de recunoscut, nu doar datorită mirosului puternic pe care l-am descris, ci și datorită formei inedite.

De dimensiuni considerabile (adică de pana la 30 cm), Durian are o forma rotundă, ușor neregulata, acoperită cu spini. Numele lui provine chiar de la formula “duri malay”, care înseamnă spin. Spre deosebire de exterior, pasta acestui aliment este cărnoasă, are nuanțe de galben spre portocaliu și un gust dulce, apreciat de localnici și de turiștii deschiși către nou.

3. Rambutan

Rambutan este unul dintre cele mai răspândite fructe în Asia de Sud Est. Este roșu și păros, originar din Malaezia sau Indonezia. Seamănă la gust cu lychee. Denumirea de rambutan vine de la cuvântul „rambut”, care înseamnă păr și în limba malaieză și în cea indoneziană.

De obicei se vinde atașat de crenguțe, pentru că în acest fel rămâne proaspăt pentru mai multă vreme. Cu cât e mai viu colorat, cu atât e mai dulce. Carnea din rambutanul de calitate se desprinde ușor de sămânță. Fructul trebuie cules atunci când e deja copt, e destul de sensibil și se deteriorează ușor. Acesta e motivul pentru care nu poate fi importat în țările mai reci.

4. Ackee

Deşi bogat în proteine şi vitamine, Ackee nu trebuie consumat înainte de a se coace complet. În caz contrar, substanţele chimice din fruct previne eliberarea glucozei din ficat scăzând glicemia rapid, lucru care duce la o moarte violentă şi rapidă.

5. Monstera delicoasă

Originară din Mexic și America Centrală, aceasta planta este cunoscută în special pentru rolul ei decorativ, însă fructul, care este singura parte neotrăvitoare a ei, este popular la tropice.

Este nevoie de mai mult de un an pentru ca fructul sa se coacă, iar gustul lui seamănă cu un amestec între ananas și banana. Este consumat adesea proaspăt, sau în diverse preparate culinare cum ar fi înghețata ori salata de fructe și, de asemenea, pentru a aroma în anumite băuturi.

6. Mana lui Buddha

Acesta, denumit și bushukan sau fructul cu degete, face parte din categoria citricelor, coaja lui semănând oarecum cu cea a lămâii. Este originar din sud-vestul Chinei și nord-estul Indiei, arată ca o mână cu foarte multe degete, uriașă, și poate crește până la 30 de centimetri.

Atunci când este despicat pe verticală se poate observa un miez alb, putin zemos și adesea fără semințe. Fructul este prețuit adesea pentru parfumul puternic (ca de violete), iar coaja groasă este folosită frecvent pentru gemuri, pentru a aroma lichioruri și pentru a parfuma hainele.

7. Chayote

Originar din America Centrală (posibil Guatemala), acest fruct în forma de pară face parte din aceeași familie cu pepenele și castravetele. Este cultivat în prezent în Mexic și în anumite zone din America.

Miezul este asemănător cu cel al castanelor de apă și poate fi preparat în multe feluri – fiert, copt, fiind folosit de la sucuri până la gemuri.

8. Salak

Acesta este cunoscut și ca “fructul șarpe”, datorită învelișului maroniu care seamănă cu o piele de șarpe. Dincolo de coaja poate fi văzut un miez structurat pe trei lobi, alb-gălbui, și o sămânță maro închis.

Este folosit des la salatele de fructe, însă poate fi și conservat – sub forma de sirop sau confiat.

9. Cherimoya

Originar din Bolivia, Columbia și Ecuador, acest fruct oval poate cântări până la aproximativ 2,3 kilograme. Are o coajă verde și un miez alb în care se găsesc și niște semințe maro închis, dar care nu sunt însă comestibile.

Gustul seamănă cu un amestec intre banana, fructul pasiunii, papaya și ananas. În prezent, este cultivat în multe țări din lume, printre care se numără și Spania, Italia sau California.

10. Fructul dragonului

Mai popular în sud-estul Asiei, fructul dragonului are dimensiunea unei rodii. Coaja este de un roz vibrant, cu un fel de solzi verzi. Miezul este alb sau de culoarea fucsiei, cu mici semințe negre. Ușor dulce și crocant, fructul seamănă la gust cu un amestec intre kiwi și para sau pepene.