Povestea femeii din Strășeni care de 43 de ani se ocupă cu apicultura Ⓟ

Nu-și amintește exact ce a făcut-o la început să aleagă apicultura, însă spune că a fost o alegere de care nu a regretat niciodată.

„Nu știu de ce în acea perioadă am ales acest domeniu. Am făcut cursuri de apicultură și parcă anume albinele au fost ceea ce am dorit să încerc. Eu cred că dragostea față de ele are rădăcini profunde, pentru că și familia mea a fost Prisăcaru, adică la sigur au avut tangențe cu apicultura”, a menționat pentru Agrobiznes Iulia Barba.

Uimitor este faptul că toată munca în prisacă, inclusiv extragerea mierii, reușește să o facă de una singură.

Peste tot există încercări și probleme, însă timpul te învață să le faci față. Niciodată nu credeam că voi reuși de una singură să am grijă de atât de multe albine. Munca este grea, atât din punct de vedere fizic, cât și moral, însă nu știu cum am reușit să devenim un tot întreg cu ele. Până și la extragerea mierii mă descurc de una singură. Când spun că pe zi reușesc extragerea a 500 kg de miere, nimeni nu mă crede. Eu pe toți îi invit la prisacă să vadă cum poate fi realizat acest lucru”.

Mierea obținută o vinde direct consumatorilor, dar și unei cooperative, împreună cu care a reușit să obțină și certificarea ecologică a mierii.

„Certificarea ecologică a mierii este un proces complex, căruia trebuie să fii pregătit să-i faci față. Am decis să fac acest pas, deoarece, în primul rând, oferi consumatorului un produs deosebit, ale cărui caracteristici nu pot fi puse la îndoială. Totodată, prețul oferit pentru mierea ecologică este mai mare. Noi am optat pentru certificarea la un organism de certificare internațional, astfel încât să putem exporta miere ecologică”.

Cheltuielile necesare pentru a ajusta prisaca cerințelor impuse de certificare au fost destul de mari, însă le-a făcut față inclusiv datorită suportului USAID/APM.

„Prisaca este amplasată într-o zonă înconjurată de pădure, nu avem livezi sau câmpuri agricole de la care ar putea avea loc contaminarea cu pesticide. Mi-am zis că e păcat să nu certific mierea în asemenea condiții”.

Cea mai mare provocare a fost înlocuirea cerii, iar ce ține de tratamentele necesare, Iulia Barba spune că nu a fost vreo problemă, mai ales că și până la certificare realiza tratamentele cu produse naturale.

„Eu realizez doar tratamentele de toamnă împotriva acarianului Varroa, primăvara nu realizez tratamente. Toți se miră când le spun acest lucru, însă eu am înțeles în toți acești ani un lucru, dacă ai grijă de albine la timp, probleme nu vor fi. Cel mai bun produs cred că este acidul oxalic. Apoi, grija bună față de albine și hrănirea corespunzătoare a acestora le fac rezistente la toate provocările”.

Toți acești ani au făcut-o să devină de nedespărțit de prisacă și albine. Astfel că femeia spune că oriunde nu s-ar afla, își dorește mult să ajungă acasă pentru a reveni la activitățile ei de zi cu zi.

„Unii îmi spun că albinele mele sunt grăbite sau glumesc că sunt rele. Eu le răspund așa, dacă stăpânul e harnic, așa devin și albinele. Sunt cu ele într-un pas și ne completăm acolo unde este nevoie. Am fost ceva timp peste hotare la copii, însă nu m-am putut reține acolo știind că albinele mă așteaptă acasă. Eu cred că cel mai frumos lucru este să-ți găsești în viață ceea ce te face fericit și îți dă putere. Pentru mine albinele sunt unul din aceste motive”.