Cum a decis să investească în regenerabile, dar și ce l-a motivat pe lângă afacere, vedeți în interviul realizat de Știri.md:

Cum ați decis să faceți o afacere în domeniul energiei verde? De ce anume parcuri fotovoltaice?

Totul a început în 2016, odată cu o deplasare de serviciu în China. De fapt, au fost mai multe. Avem un partener în China, compania Dynavolt, care este specializată în producție de baterii de acumulare și sisteme de stocare a energiei plus, sigur, m-a impresionat extraordinar de mult, amploarea investiților regenerabile.

Deci era cert că investițiile date se vor extinde foarte repede și în Republica Moldova.

A urmat după asta anul 2019. Odată cu schimbarea atitudinii statului față de această afacere și, propriu-zis, odată cu punerea în aplicare a Legii 10 privind promovarea energiei din surse regenerabile, a fost posibil pentru toată țara să dezvolte acest domeniu.

Un imbold suplimentar a fost pentru mine personal întoarcerea feciorului Vlad din Marea Britanie de la învățătură. Cumva m-a motivat foarte mult să găsim o afacere nouă, o afacere modernă, care să-l motiveze pe el să rămână acasă, aici.

Și eu sunt foarte bucuros că ne-a reușit împreună. Deci astăzi, tot ce facem, noi suntem, pe lângă relația tată-fiu, parteneri în afacere. Mai are el și alte afaceri, dar sper ca pe viitor, cel puțin doi-trei ani cât va dura trendul ăsta de ascensiune, să rămână aici și să se manifeste aici în țară.

Cât de complicată este construcția unui parc fotovoltaic, începând de la alegerea terenului până la montarea panourilor solare?

E o întrebare care îi frământă încă din anul 2016 pe toți, pentru că se credea că cel mai mare randament al instalațiilor fotovoltaice sunt în zona de sud. Deci, în Republica Moldova, până câțiva ani în urmă, toți operau cu patru zone distincte pentru amplasarea modulilor.

Avem zona până la Cahul care se considera că produce cea mai mare cantitate din energie electrică. Apoi zona până la Chișinău, de la Chișinău spre Ocnița și mai avem încă o zonă mai sus de Ocnița care se presupunea că produce foarte puțină energie. Odată cu schimbările climatice, care sunt foarte vizibile în ultimii ani de zile, nivelul de producere cumva s-a egalat, deci e cumva o diferență plus-minus de 5% de la nord la sud.

Practic, în toată Republica Moldova pot să spun că radierea solară este suficientă pentru a se lansa afacerea fotovoltaică în orice colț al țării.

Cât ține de alegerea echipamentelor, fiecare proiect este individual, dar cele mai importante sunt alegerea modulilor fotovoltaice, invertoarelor, structurii metalice. Noi suntem dealeri oficiali ai companiei Swiss Solar, companie elvețiană producătoare a modulilor fotovoltaice pe care îi vedeți aici, în spatele meu. Am ales compania dată pentru că are o experiență, un renume și experiența din ultimii trei ani de zile a arătat că nu am dat greș.

La nivel de invertoare lucrăm cu compania chineză Sungrow, iarăși din 20 MW montați, nu avem niciun caz de probleme cu invertoarele, cu calitatea, cu starea tehnică și structura metalică o cumpărăm din Ucraina. Cumva este legat și de logistică, este legat și de accesibilitate și, nu în ultimul moment, de relațiile cu partenerii pe care le avem și care sper să continue în timp.

În multe cazuri noi avem stocate panouri, invertoare, structură. Deci, știind că mâine, poimâine neapărat o să apară un client nou, dar 100% din tot ce montăm noi se importă - în Moldova nu se produce absolut nimic.

Au crescut cererile de la începutul crizei energetice?

Desigur că au crescut. Deci, în primul rând, criza a amplificat majorările de costuri, majorările de prețuri la energie electrică și, respectiv, ca orice criză a generat și un anumit impuls în dezvoltarea afacerilor regenerabile, astfel că solicitările din partea producătorilor agricoli, spre exemplu, au crescut extraordinar de mult.

Eu cred că statul și noi chiar nu am fost inițial pregătiți pentru așa val de cerere.

Acum, sigur că în trei ani de zile, având o creștere de la trei megawați până la peste 150 doar pe contorizare netă, asta arată un trend, o ascensiune enormă și eu cred că următorii doi-trei ani de zile se va menține solicitarea asta pe piață.

Care sunt avantajele construcției unui parc fotovoltaic?

În primul rând, eu aș pune în capul mesei avantajul economic. O investiție într-un parc fotovoltaic ar însemna plus-minus cam jumătate de milion de euro cu o rambursare a investiției în funcție de tariful pe care îl deține producătorul din energie regenerabilă, variază între cinci ani și jumătate la șapte ani.

Avem trei categorii distincte de investitori. Avem beneficiarii de statut de producător eligibil care au un tarif de 1 leu și 80 de bani - TVA exclus pentru o perioadă de 15 ani, care se ajustează anual la cursul prognozat al cursului dolarului față de leu. Ăștia probabil sunt cei mai privilegiați.

Avem beneficiarii de facturare netă, care își compensează consumul de energie, care astăzi are un cost, spre exemplu, de 2 lei 30 de bani. Ăștia sunt cei mai interesați în afacere.

Și mai recent, deja anul ăsta, au apărut pe piață foarte mulți solicitanți de a investi în parcuri fotovoltaice pentru piața liberă. Piața liberă ar însemna un preț, de exemplu pentru anul 2023, un preț mediu de la 1 leu 20 de bani la 1 leu 40 de bani. Rambursarea investiției este mai de durată, dar urmează cumva să fie ajustate prețurile în anul 2024.

Persoana care investește într-un parc fotovoltaic își întoarce investiția pe parcursul a 5-7 ani?

Are profit, da. Deci profitul ar însemna de la un megawat cam două milioane și anual, este o afacere foarte profitabilă.

Cine are mai mult de câștigat: producătorul sau consumatorul final?

La moment, probabil deja este un echilibru între cerere și oferta care urmează să fie cumva stabilită odată cu apariția bursei, odată cu stabilirea piețelor pentru dezechilibre, piețe pentru ziua următoare, piața energiei pentru dezechilibre - asta va urma.

La moment, consider că prețurile de 1 leu 20 de bani, 1 leu 40 de bani pentru energia furnizată în rețea este cumva esențial sub prețul cu care procură energia electrică, de exemplu, consumatorul final, care-i 2 lei și 30 de bani, spre exemplu. Eu aș crede că ambele părți, și cei care vând energie electrică, și cei care o cumpără, au de câștigat și în perspectivă eu sunt sigur că prețurile la energia electrică livrată în rețea vor scădea.

Mai mult decât atât, experiența din vecinătate, din România, a arătat, chiar și pentru luna aprilie, prețuri negative la energia produsă. Tu produci energia, o injectezi în rețea și plătești pentru că rețeaua ți-o asimilează. Asta ar însemna că, în perspectivă, putem să ne așteptăm la niște prețuri mai puțin de 70 de bani pentru energia electrică produsă.

Sunt producători care fac față cheltuielilor fără ajutorul Programului „373” de la Guvern?

Programul „373” a fost lansat anul trecut, dar s-a investit și în afara Programului „373”. Deci, din anul 2019 până în 2020, noi am construit peste 12 megawați. Toți beneficiarii au obținut credite, așa-numite preferențiale, cum le numeam noi atunci, care ar însemna 3,8% - 4,5% dobânzi la credite. Uite cu criza energetică care cumva a dat peste noi, din anumite considerente, băncile au majorat dublu, apoi triplu pe alocuri dobânzile și asta a provocat un șoc pentru beneficiarii de credite, care plătesc până astăzi 9% în euro.

Desigur, odată cu venirea Programului „373”, având niște dobânzi de 3% în euro, în valută, și 7% în lei, sigur a influențat suficient de mult dezvoltarea acestora și a diminuat riscurile băncii. În afară de asta, trebuie să menționăm că ODA garantează o parte din credite pentru start-upuri, ar fi până la un milion de lei, iar pentru companii deja lansate în afacere - până la cinci milioane.

Desigur, statul a venit cu un suport extraordinar, dar totodată persistă problema și o problemă gravă, consider eu, e accesul la finanțare, per ansamblu, cu toate măsurile întreprinse de Guvern. Băncile, până la moment, cumva, sunt foarte reticente la finanțarea proiectelor de genul ăsta.

Nu avem produse bancare expres stabilite pentru diferite categorii de investitori, când mergeai înainte la bancă și, într-un termen de o lună, două, trei, tu aveai certitudinea că obții finanțarea.

Acum durează cinci-șase luni examinarea dosarelor. Mai mult decât atât, avem bănci sistemice care n-au experiență în a finanța un parc, ceea ce este un lucru incredibil.

A urmat primul proiect, l-am pus în funcțiune după asta, cumva, al doilea, al treilea și așa mai departe. Au aflat băncile mari și iată de aici deja s-a pornit nemijlocit procesul de finanțare, care da, durează, complicat. Dar deja desigur că înseși investițiile de peste 200 de megawați pentru proiecte de fotovoltaice spune ceva, că este deja o ascensiune. Dar este loc pentru mai bine.

Dacă e să vă reamintiți, a fost mai greu să construiți primul parc? Acum ce impedimente întâlniți la construcția unui parc fotovoltaic?

Cu părere de rău, la fiecare jumătate de an se întâmplă ceva imprevizibil. Spre exemplu, a mers foarte bine o perioadă până au apărut probleme din Marea Roșie. Deci corăbiile care transportau pentru noi 19 containere, care urmau să vină pe data de 15 ianuarie în Portul Constanța, uitați că n-au venit toate. Deci am făcut înconjurul Africii și mai avem încă două containere care sunt și astăzi în Istanbul. Portul Constanța este full, plătim costuri. Deci zilele astea am primit costuri portuare de 5.000 de euro la un container, când asta în mod normal costa 1.200 de euro. Chestii de genul ăsta se întâmplă, dar ele nu sunt catastrofale, cumva, plus la asta, începând cu anul 2023, brusc au scăzut prețurile la module fotovoltaice care au influențat foarte pozitiv costurile investiționale și atractivitatea în afacere.

De exemplu, dacă în 2022, un kilowatt de panou adus în Portul Rotterdam însemna 340 de euro, acum ar însemna 170-180 de euro. Practic dublu s-au ieftinit și desigur că influențează costurile investiționale și rambursarea investiției până la urmă.

În total, Vasile Chirica are peste 65 de proiecte realizate în doar trei ani de zile cu o capacitate de 25 de megawați.