Dezvăluire: Cât de dens este spațiul în afara sistemului solar

Pe măsură ce a trecut granița sistemului nostru solar, Voyager 2 a înregistrat o creștere mai degrabă decât o scădere a densității particulelor din împrejurimile sale, conform ScienceAlert, transmite Știri.md cu referire la Playtech.ro. 

Bazându-ne pe presupunerea că este, de fapt, golul spațiului, astronomii se așteptau să scadă densitatea spațiului interstelar – dar acum Voyager 2 confirmă rapoarte similare din Voyager cu un an înainte.

Înainte ca oricare sondă Voyager să părăsească sistemul solar, oamenii de știință se așteptau ca spațiul interstelar să aibă o densitate a plasmei de doar 0,002 electroni pe centimetru cub, relatează ScienceAlert. 

Dar sondele au măsurat de fapt valori mult mai mari, pe măsură ce ieșeau din sistemul solar, potrivit unei cercetări publicate în The Astrophysical Journal Letters. Voyager 1 a înregistrat o densitate de 0,055 în 2013, iar Voyager 2 a înregistrat 0,039 în 2019.

De atunci, ambele sonde au măsurat densități de plasmă chiar mai mari, au descoperit cercetările de la Universitatea din Iowa, sugerând că spațiul prin care călătoresc este, de fapt, mai plin de lucruri pe măsură ce se aventurează mai departe.

Oamenii de știință au câteva explicații posibile, cum ar fi interferențele magnetice care împachetează electroni în jurul frontierei sistemului solar sau vânturile solare care creează un perete dens de particule. Dar este posibil să fie nevoie de o nouă generație de sonde spațiale pentru a afla ce se întâmplă cu adevărat.

„Nu este sigur”, au scris cercetătorii în lucrarea lor, „dacă Voyagerii vor fi capabili să funcționeze suficient de departe pentru a distinge între aceste două clase de modele”. 

Marginea sistemului solar poate fi definită de câteva limite diferite, dar cea traversată de sondele Voyager este cunoscută sub numele de heliopauză și este definită de vântul solar.