Scaunul cu rotile nu o împiedică să le facă pe femei mai frumoase
Pe Lilia am cunoscut-o acum două săptămâni, la Primăria municipiului Bălți, unde, la fel ca alți oameni cu nevoi speciale, își spunea păsul, în speranța că autoritățile vor fi receptive.
De ani buni încearcă să se adapteze condițiilor pe care societatea nu le-a creat, sau le-a creat, dar nu până la capăt, transmite Știri.md cu referire la nordnews.md.
Majoritatea magazinelor din Bălți nu sunt dotate cu rampe de acces, ca să nu mai vorbim de instituțiile publice, cum ar fi Spitalul, Primăria și altele.
Acesta este un alt magazin care nu are rampe. Acest magazin nu este comod. De când s-a construit niciodată nu am fost aici, deși este cel mai aproape de casa mea. Ne ducem la alt magazin.
Deseori, Lilia întâmpină dificultăți la cumpărături, produsele sunt prea sus sau căratul lor devine o povară.
Îmi trebuie chefir degresat și iată e sus și nu-i ok pentru că deja nu pot să-l iau.
Noroc de unii oameni care nu sunt indiferenți și o ajută când are nevoie.
Cu oamenii din societate nu aș spune că am careva probleme. Trăim într-o lume în care putem să înțelegem problemele semenilor. Dăm dovadă de empatie.
Femeia spune că din vina medicilor a fost lipsită de șansa la o viață normală.
Asta s-a întâmplat în anul 1983 când mama mea a nimerit în maternitatea din r. Fălești.
S-a aflat că m-am născut cu dereglări. Medicii au pus diagnosticul hernie de disc. În jos pe coloana vertebrală parcă era ceva asemănător cu oul de gâscă.
În timpul operației medicii probabil au avut o atitudine indiferentă, deoarece mi-au atins nervul central, care de altfel este responsabil de mai mute funcții și necerând permisiunea părinților m-au externat.
Bunica a remarcat mai apoi că nu-mi simt piciorul
Medicii care m-au operat au spus că nu au avut de ales și dacă nu efectuau operația, puteam să mor.
Este așa ceva în practica medicinală când studenții participă, asistă la operație. Și eu ca să spun la modul direct, am fost tratată ca un cobai. Medicii spun că există șanse ca eu să scap de acest scaun cu rotile,că este posibil. Dar eu cred că dacă aș fi avut suficienți bani, aș fi stat acum pe picioare.
Cu toate acestea, Lilia este o persoană pozitivă. Și-a făcut mulți prieteni adevărați, care o ajută mereu. Pe Tina, bunăoară, a cunoscut-o cu 12 ani în urmă, pe când vindea dulciuri în stradă. Tina era clienta ei fidelă. Iar pe copiii din blocul ei îi știe încă de pe când erau la mămica în burtică.
Ne cunoaștem de 12 ani iar ea este o persoană sinceră, asta în primul rând, spune Tina.
În fiecare zi după școală eu cumpăram de la ea ciocolată, care pe atunci costa 50 de bani, așa ne-am și cunoscut de fapt.
Iar cei care o cunosc au doar cuvinte bune despre ea.
Eu nu atrag atenția la faptul că este o persoană cu dizabilități sau că este puțin altfel decât noi și din acest motiv îmi permit să glumesc cu ea, mereu râdem împreună și niciodată nu s-a întâmplat să ies la plimbare și să nu aud vocea Liliei din partea cealaltă a școlii. Cu Lilia prietenesc pentru că este un om minunat.
Ea este bună! Coafura ei este foarte frumoasă! De fiecare dată când se îmbracă într-un fel anume, se machiază sau se coafează, o rog pe mama să-mi facă la fel. Chiar dacă tanti Lilia se află într-un scaun cu rotile, mie oricum îmi place de ea, o iubesc!, spune o fetiță.
Tu ești un om foarte bun, sincer! Pe tine te poți baza iar asta este foarte important, spune Alexandru
Lilia a participat la deferite concursuri de frumusețe, de unde și pasiunea pentru cosmetică și make up. Acum ea își dedică timpul pentru a oferi emoții frumoase celor care au încredere în talentul ei.
Am participat la diferite concursuri. Am fost Miss Mary Kay, Miss Toamnă, Miss Gangster.
Își amintește cu tristețe de copilărie, mai ales că a fost una cu de toate.
Aceasta este familia mea, tata, mama, sora și eu.
Pe când aveam 19 ani, tatăl meu a plecat în Rusia să facă niște bani, a plecat în Rusia și nu s-a mai întors.
Dar a trecut și peste asta. Lilia spune că socializarea a ajutat-o, faptul că nu a stat închisă în casă. Ea știe că există oameni care o iubesc, și asta îi dă putere și curaj să trăiască frumos!
Atunci când te închizi în sine, practic te ucizi pe interior. Atunci îți vin în minte gânduri precum că nu-i trebuiești nimănui, că nimeni nu te înțelege. Eu nu pot să înțeleg asta, pentru mine este ciudat pentru că eu cred că de mine este nevoie odată ce prietenii mă sună, îmi scriu, în special bărbații. Asta înseamnă că plac cuiva, iar asta mă stimulează.