An de an, pe 26 aprile, ei se reunesc la Chişinău pentru a cinsti memoria celor care şi-au dat viaţa pentru ca altii să poată trăi, scrie TVR Moldova.

Mircea Motrescu avea doar 33 de ani când a simţit "gustul morţii". În luna mai 1986 a fost mobilizat pentru a merge la "desţelinire". Abia pe drum a aflat adevărata destinaţie. Timp de două luni a muncit la acoperirea focarului.

Chiar dacă au lucrat la 30 de km de centrală, sănătatea le-a fost grav afectată. În doi ani, Leonid şi-a pierdut toţi dinţii. Mai grav e că a rămas fără urmaşi. Sergiu are şi copii şi nepoţi, doar că radiaţia acumulată îşi spune cuvântul.

Puţinii bani pe care îi primesc din alocaţii şi pensia de invaliditate abia le ajunge pentru tratament. Mulţi însă nu au ajuns până astăzi. Doar soţiile lor luptă pentru a supravieţui. Soţul Elenei a murit la cinci ani, după ce a revenit de la Cernobâl.

În memoria lichidatorilor avariei de la Cernobâl, an de an, pe 26 aprile, la Chişinău se organizează un "Marş al Memoriei". Despre riscuri nu se ştia aproape nimic. Doza de radiaţie la care erau expuşi muncitorii era ţinută în secret.

Consecinţele le-a simţi când s-a întors acasă. Un an l-a petrecut prin spitale, iar prognozele medicilor erau triste. Triste sunt amintirile şi pentru Sergiu şi Leonid din Cimişlia. Au pornit şi ei spre Aşhabad, dar au ajuns la Centrala Nucleară de la Cernobâl.

Au fost repartizaţi la spălarea maşinilor şi drumurilor fără echipament de protecţie. La 26 aprilie 1986 reactorul nuclear nr.4 al centralei atomice de la Cernobâl, Ucraina a fost distrus. 190 de tone de substanţe radioactive au fost aruncate în atmosferă, iar vântul a purtat norul radioactiv spre nordul Europei şi apoi spre vest. La lichidarea consecinţelor avariei au participat 3350 de oameni din Republica Moldova. 1074 dintre ei au murit. Aproape doua mii sunt invalizi, iar peste 1700 de copii au moştenit maladii grave.