Astfel, 707 eurodeputați au votat. Pentru a rămâne președinte al Comisiei Europene, von der Leyen avea nevoie de minimum 360 de voturi în favoarea sa, deoarece membrii care compun Parlamentul sunt 719, deoarece un eurodeputat încă nu a fost în măsură să își preia mandatul, transmite Știri.md cu referire la caleaeuropeana.ro.

Votul eurodeputaților, al cărui rezultat a fost pe muchie de cuțit în prealabil, a venit în urma unei dezbateri de aproape două ore și jumătate între candidata propusă de Consiliul European și noul Parlament European, al cărui mandat a început la la 16 iulie 2024 și aflat în sesiune plenară inaugurală. În timpul dezbaterii, dar și după aceasta, sprijinul pentru von der Leyen a fost manifestat de cele mai importante grupuri politice proeuropene – PPE, S&D și Renew Europe -, care totalizează împreună 401 mandate.

Spre deosebire de precedenta alegere a președintelui Comisiei Europene, din 2019, Ursula von der Leyen a primit mai multe voturi decât a obținut în urmă cu cinci ani, când a fost aleasă cu o majoritate la limită de 383 de voturi pentru, 327 împotrivă și 22 de abțineri, majoritatea minimă la acel moment fiind 374 de voturi.

Ursula von der Leyen, candidatul familiei politice (PPE) care a câștigat alegerile europene, a fost propusă pentru un nou mandat la șefia Comisiei Europene de Consiliul European în urma Summitului din 27-28 iunie de la Bruxelles, în cadrul unui pachet de numiri care îi mai cuprinde pe fostul premier portughez Antonio Costa pentru funcția de președinte al Consiliului European și pe premierul Estoniei, Kaja Kallas, pentru poziția de înalt reprezentant pentru afaceri externe și politică de securitate.

În cadrul dezbaterii sale cu eurodeputații, Ursula von der Leyen a promis că nu va permite ca „polarizarea” și „extremiștii” să distrugă UE. De asemenea, ea a propus o „veritabilă UE a apărării” cu „NATO pilon al apărării”, și bazată pe o „piață unică pentru apărare” și un „scut aerian european”. Șefa Comisiei Europene s-a referit și la structura viitorului Executiv European, precizând că va crea portofolii de comisari pentru reducerea birocrației, locuințe și Mediterană. În planul politicilor, ea a punctat că principala prioritate va fi reprezentată de „prosperitate și competitivitate”, motiv pentru care va promova un Acord Industrial Ecologic și un Fond European pentru Competitivitate, precum și o strategie de securitate economică drept pilon al politicii externe, deoarece cursa cu rivalii sistemici a început. Europa trebuie să schimbe viteza și să aprofundeze piața unică. În discursul său, șefa Comisiei Europene a promis fermierilor „venituri corecte”, bazate pe o nouă strategie europeană pentru sectorul agricol și alimentar, a mai propus crearea unui panel al cetățenilor europeni care să recomande politici Comisiei, și a evocat nevoia de o schimbare a tratatului, deoarece reformele interne devin indispensabile pentru extinderea UE.

Ursula von der Leyen a devenit la 16 iulie 2019, acum cinci ani, prima femeie președintă a Comisiei Europene și primul german în această funcție după 52 de ani în urma alegerii sale de către membrii Parlamentului European.

Von der Leyen s-a născut în 1958 la Bruxelles, unde tatăl său, Ernst Albrecht, a fost șeful de cabinet al lui Hans von der Groeben, unul dintre cei doi membri germani ai primei Comisii Europene, recent creată. Când prima Comisie Europeană s-a înființat, în baza Tratatelor fondatoare de la Roma din 1957, fiecare stat membru (din cele șase fondatoare) desemna câte doi comisari europeni. Din partea Germaniei federale, comisari au fost Walter Hallstein și Hans von der Groeben, iar Hallstein avea să fie primul președinte al Comisiei Europene.

Autointitulată „mamă a șapte copii, născută în Bruxelles și cu suflet european”, Ursula von der Leyen a fost numele pentru care a ieșit fumul alb din impozanta clădire Europa a Consiliului European după un Summit al liderilor statelor membre care a început la 30 iunie 2019 și s-a încheiat la 2 iulie 2019, finalizat cu preferința pentru von der Leyen, la propunerea președintelui francez, Emmanuel Macron, și cu respingerea candidaților instituiți prin intermediul principiului Spitzenkandidat, lui Manfred Weber fiindu-i reproșată lipsa de experiență executivă la nivel înalt, iar Frans Timmermans întâmpinând opoziția țărilor grupului de la Vișegrad, a Italiei, dar și a liderilor PPE care nu au fost de acord ca popularii europeni să cedeze șefia Comisiei Europene.

În 2024, von der Leyen a obținut votul Congresului Partidului Popular European de la București, devenind candidatul PPE la șefia Comisiei Europene. După ce PPE s-a clasat pe primul loc la alegerile europene, popularii și Ursula von der Leyen au revendicat șefia Comisiei Europene, iar aceasta a fost propusă de Consiliul European la Summitul din 27-28 iunie, cu un vot cu majoritate calificată, cu premierul italian, Giorgia Meloni, abținându-se la vot și cu premierul maghiar, Viktor Orban, votând împotriva lui von der Leyen.

În primii cinci ani în care s-a aflat la cârma Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a condus instituția într-o perioadă marcată de cele mai grave crize de la înființarea Uniunii – pandemia de COVID-19 și războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, prima agresiune militară de o asemenea amploare de la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial –, propunând inițiative precum planul Next Generation EU de 750 de miliarde de euro de redresare a economiilor europene, planul REPowerEU de obținere a independenței energetice a UE, valurile de sancțiuni împotriva Rusiei, sprijinul financiar pentru susținerea Ucrainei în efortul său de apărare, impulsionarea extinderii UE prin deschiderea tratativelor de aderare cu Ucraina și Republica Moldova și primele reglementări majore în domeniul digital, cu accent pe Actul privind Piața Unică Digitală, Actul privind Serviciile Digitală și prima reglementare din lume în domeniul inteligenței artificiale.

În pofida acestor reușite, mandatul său a fost umbrit de disputele politice interinstituționale cu președintele Consiliului European, Charles Michel, de ancheta privind lipsa de transparență în achiziția de vaccinuri anti-COVID-19, dar și de disputele în spatele ușilor închise sau publice cu liderii europeni, care i-au reproșat abordarea unei „Comisii geopolitice”, considerată o imixtiune în politicile externe sensibile ale statelor membre și o emblemă care nu s-a mai regăsit în discursul de realegere din 2024.

„Cinci ani ca niciun altul din istoria Uniunii noastre”, este sinteza pe care Ursula von der Leyen a furnizat-o în discursul susținut joi, în plenul Parlamentului European, cu ocazia realegerii sale.