De la știrile despre protestele fermierilor români nemulțumiți de importul de cereale ucrainene până la talkshow-urile ce pictează războiul din Ucraina în culori apocaliptice și chiar banala prognoză meteo, toate contribuie cu ceva la mecanismul de propagandă al Kremlinului, spune ea într-o analiză publicată de revista Foreign Policy, transmite Știri.md, cu referire la Libertatea.

În fiecare zi, 82 de milioane de ruși se conectează la o rețea vastă de canale TV controlate de stat, care le oferă o viziune uniformă asupra lumii: un loc ostil și înfricoșător, în care Rusia duce o luptă dreaptă împotriva forțelor răului, scrie Anastasia Edel, o scriitoare americană născută în Rusia, expertă în istorie socială, profesoară la Universitatea Berkeley din California.

Putin nu a inventat propaganda în Rusia, scrie ea, iar dovadă stau mecanismele de control folosite de regimul fostei URSS. Prăbușirea statului totalitar a arătat acest lucru și a dezvăluit fantezia creată.

Dar mecanismele de manipulare din epoca sovietică – și înclinația rușilor de a se lăsa păcăliți – sunt și mai puternice astăzi, consideră scriitoarea, care observă că sprijinul public pentru Putin și pentru războiul său împotriva Ucrainei rămâne ridicat, cel puțin parțial datorită consensului fabricat de programele de televiziune pro-Kremlin.

În acest moment, televiziunea, și nu internetul, rămâne mediul de știri dominant în Rusia, spune Edel. Iar rusul mediu consumă în jur de patru ore de televiziune pe zi. În termeni absoluți, aceste cifre nu sunt unice: americanii se uită mai mult. Ceea ce este unic, chiar și față de perioada sovietică, este că fiecare canal și fiecare program, de la emisiunile de știri la concursurile muzicale, transmit discursul Kremlinului, 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, subliniază autoarea.

„Chiar și prognoza meteo contribuie la propagandă”

Agenda zilei este stabilită de buletinul de știri de la ora 5 dimineața. Într-o dimineață de vineri din aprilie, principala știre pe Pervîi Kanal, cel mai vechi și mai influent canal TV din Federația Rusă, este „lupta împotriva naziștilor ucraineni” din Bahmut.

Aceasta este urmată de reportaje despre vizita președintelui francez Emmanuel Macron în China, vizita ministrului rus de externe Serghei Lavrov în Turcia și sărbătoarea ortodoxă a Bunei Vestiri. Această înșiruire se repetă, cu mici variații, la fiecare 30 de minute, în timpul emisiunii matinale de trei ore, cu știri de pe front intercalate cu sfaturi despre cum să extragi suc de mesteacăn sau să faci o capcană pentru șoareci din materiale de uz casnic, explică Edel.

Chiar și prognoza meteo contribuie cu ce poate, enumerând orașele ucrainene ocupate ca făcând parte din teritoriul rusesc, observă ea. Pe parcursul zilei, programele de știri devin mai lungi, adăugând subiecte într-un crescendo până când ajung la catharsisul de la ora 21:00: Vremia, sau „Timpul”, scrie autoarea.

O relicvă a programelor sovietice, emisiunea are sarcina de a prezenta evenimentele interne și internaționale printr-o lentilă ideologic „corectă”. Orice pretenții de obiectivitate sunt abandonate aici, spune experta.

Un segment despre comentariile secretarului de stat american Antony Blinken cu privire la contraofensiva ucraineană este însoțit de o imagine caricaturală a Unchiului Sam care îl manevrează pe președintele ucrainean ca pe o marionetă.

Un alt segment este o anchetă privind crimele împotriva umanității din Mariupol – adică, susține gazda, crimele comise de Ucraina.

Ce este războiul, cine sunt ucrainenii?

Dincolo de emisiunile de știri, războiul este prezentat publicului într-un flux constant de talkshow-uri politice și sociale. Pe ecranele gigantice din studiouri care servesc drept fundal pentru gazde și invitații lor experți, războiul este prezentat ca un spectacol de groază nesfârșit declanșat de ucraineni. Sângele se varsă în râuri, femeile plâng, iar bunicile șocate de obuze le mulțumesc soldaților ruși cu voci tremurânde, în timp ce prezentatorii și invitații lor emană o furie justificată, spune Edel. În cuvintele gazdelor, războiul este, de asemenea, o „faptă binecuvântată”.

Este „moștenirea bunicilor noștri” – o referire la memoria celui de-al Doilea Război Mondial. Pentru cei mai puțin sensibili, războiul este prezentat ca un job, în care sarcinile soldaților sunt „finalizate”, „avansat” sau „încheiate”. Această exprimare, spune experta, banalizează violența și absolvă mințile spectatorilor de orice vinovăție față de crimele comise în numele lor.

Cuvântul „ucrainean”, mai observă ea, nu este niciodată folosit de unul singur, ci doar cu apendice precum „naziști”, „sataniști”, „teroriști”, „criminali”, „fără Dumnezeu”, „fasciști”, „radicali”.

Americanii merită propria lor doză de vitriol. La televiziunea rusă, ei nu mai sunt adversarii demni de epoca Războiului Rece, acum sunt „lenți la minte”, „hegemonici” și „haotici”. În încercarea lor de a distruge Rusia, ei exploatează liderii europeni emasculați, care se supun agendei LGBT și își înrobesc țările în UE.

De la nemulțumirea fermierilor români la conspirațiile împotriva lui Erdogan

Ponderea acoperirii externe în emisiunile interne este uluitoare, scrie Edel, care enumeră știri de la televiziunea rusă: una despre fermierii români care protestează față de importurile de cereale ucrainene, alta despre parizienii care ard restaurantul preferat al președintelui lor. Turcia (care tocmai a avut alegeri) este de asemenea un subiect.

Potrivit prezentatorilor, serviciile secrete americane ar plănui răsturnarea președintelui turc Recep Tayyip Erdogan. Agitația este constantă și viscerală, spune experta, care consideră că, prin zugrăvirea unei viziuni terifiante a lumii occidentale, aceste povești duc la concluzia inevitabilă că, prin urmare, puținul bun care a mai rămas trebuie să vină din Est.

Condusă de „înțeleptul”, „strălucitorul” și „puternicul” președinte Xi Jinping, China este lăudată în aceste reportaje pentru că a întins o mână de ajutor Rusiei, asemenea altor țări „prietene” precum Iranul, Siria, Burkina Faso sau Belarus.

Rusia nu este izolată, insistă prezentatorii, care lansează o invitație permanentă pentru alte țări de a se alătura unei noi coaliții fondate pe iliberalism, tradiționalism și antiamericanism, ale cărei capitale gemene, Moscova și Beijing, modelează lumea acum multipolară.

Față de această concentrare pe plan extern, poveștile interne par a fi o chestiune secundară și de multe ori îl au în centru pe președinte, observă Edel: Putin se întâlnește cu ministrul sănătății pentru a discuta despre progresele înregistrate în domeniul sănătății în Rusia, Putin ordonă guvernului său să ajute „participanții la operațiunile militare speciale” care se întorc în țară, Putin vizitează o uzină feroviară din Tula pentru a discuta despre înlocuirea cu succes a mașinilor occidentale cu cele naționale, superioare.

Războiul sfârșitului lumii

În acest univers ostil, supranaturalul joacă un rol special, spune experta. Potrivit Bolshaya Igra, un talkshow politic, motivul pentru care Xi nu ar vorbi niciodată cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski este că acesta din urmă este blestemat: fiecare lider care îi iese în cale se îndreaptă spre nenorocire politică sau fizică. Dovezile oferite telespectatorilor ruși: premierul britanic Boris Johnson sau șefa guvernului finlandez Sanna Marin – ambii înlăturați din funcție – sau, mai rău, soarta sultanului din Oman, Qaboos bin Said, care a murit la doar câteva zile după ce președintele ucrainean a vizitat țara sa.

Mai sunt și alte exemple. Acum câteva săptămâni, Libertatea a prezentat cazul „clarvăzătorului” care le-a povestit rușilor timp de o oră, la postul central de televiziune, cum Rusia îi va învinge pe „sataniștii” din Occident și din Ucraina. Promovarea fricii a fost întotdeauna un obiectiv al propagandei, scrie Edel, dar, subliniază ea, pe vremea KGB-ului, poziția antireligioasă și proștiințifică a Uniunii Sovietice a impus anumite constrângeri în ceea ce privește colportarea obscurantismului.

Aceste constrângeri au fost ridicate acum, iar superstițiile de toate felurile au fost recrutate pentru a servi agenda ideologică, observă scriitoare. Și, spune ea, nicăieri nu se folosește acest unghi escatologic cu mai mult zel decât în timpul talkshow-ului politic „Seara cu Vladimir Soloviov” de pe Rossia-1.

În emisiunea sa de peste două ore, difuzată aproape în fiecare zi, Soloviov pictează conflictul actual în culori apocaliptice – un război sfânt furibund în care sfinții ruși se luptă cu demonii ucraineni. Criticând percheziția autorităților ucrainene la Mănăstirea Peșterilor, Soloviov întreabă: „Pentru cât timp vom lăsa nevătămat sângele eroilor noștri? Când vom distruge blocul guvernamental din Kiev și pe șeful nazist Zelenski?”.

Invitații lui sugerează că în curând, observă Edel. Potrivit Margaritei Simonian, șefa Russia Today, o rețea de propagandă care se adresează publicului din afara Rusiei, și un invitat frecvent al emisiunii, cele 10 plăgi biblice au fost deja dezlănțuite asupra „faraonului Zelenski”.

„Tunet și grindină”, spune ea despre distrugerile din Ucraina, care au aruncat atât de mulți în întuneric. „Acest lucru ar fi putut fi scris despre lansatoarele noastre de rachete!”, adaugă Simonian, citată de Edel.

Amenințarea nucleară, un mesaj pentru Occident

Restul invitaților emisiunii, în majoritate parlamentari și academicieni care reprezintă „elita” rusă, susțin în totalitate discursul lui Soloviov, observă experta. Statele Unite sunt sursa tuturor relelor, explică ei. Problema Curții Penale Internaționale, spune un profesor de la Universitatea de Stat din Moscova, poate fi rezolvată cât ai zice pește cu un atac nuclear.

„Distrugeți Ucraina”, tună Soloviov în comentariile finale ale emisiunii sale de duminică, care durează 170 de minute. „Ardeți-o cu fierul încins. Nu putem negocia cu Satana”, mai spune el.

Apoi, odată ce Rusia va învinge, ar putea negocia cu Occidentul – sau, mai degrabă, cu „ceea ce a mai rămas din Occident”, spune Soloviov, una dintre multele amenințări subtil voalate de anihilare nucleară îndreptate către dușmanii Rusiei.

Deși este greu de imaginat că cineva ar alege să consume această propagandă în afara teritoriului rusesc, publicul rus nu este singurul public țintă al acestor eforturi, spune Edel, care subliniază că mesajele caută să submineze unitatea partenerilor occidentali ai Kievului și să semene îndoiala cu privire la susținerea Ucrainei.