Cuba: Criza carburantului, simptom al unei probleme mai grave

Ernesto Mirabal a renunţat la o noapte de odihnă pentru câţiva litri de combustibil la o benzinărie din Havana, unde statul la coadă pentru cinci ore a devenit o regulă în această perioadă de lipsă de combustibil în insula guvernată de comunişti. Mirabal, şofer de taxi, nu a avut de ales şi s-a aşezat la coadă. 

„Am ajuns aici puţin după ora 23:00 şi am reuşit să alimentez maşina la 4 dimineaţa. 

A trebui să fac acest lucru pentru că aveam de luat un client la 07:00. Am luat destul combustibil pentru mâine şi poimâine. 

Însă de răspoimâine trebuie să o iau de la capăt”.   

Măsuri drastice   

Imagini cu oameni care aşteaptă ore întregi la cozi imense de la benzinării au indundat Twitterul şi Facebookul din Cuba în ultima săptămână.   

S-au creat grupuri de WhatsApp menite să aducă răspunsuri la cea mai arzătoare întrebare a zilei: „Unde pot să găsesc carburant?”     

În companiile şi birourile publice, programul a fost redus, aparatele de aer condiţionat au fost oprite şi există tăieri programate de electricitate timp de câteva ore pe zi. Unele companii şi-au trimis muncitorii acasă.   

Gunoaiele se adună pe străzi, pentru că programul maşinilor de salubritate este scurtat, o lovitură pentru bătălia Ministerului Sănătăţii cu febra dengue.   

Măsurile drastice implementate în ultima săptămână amintesc de zilele negre de penurie extremă din anii `90, care au urmat prăbuşirii principalului sponsor al Cubei, Uniunea Sovietică.   

Unele măsuri le oglindesc într-adevăr pe cele de acum 25 de ani şi naţiunea încearcă să reziste. 

Transportul public fiind redus la minimum, poliţia rutieră opreşte şoferii cu automobile deţinute de stat ca să le ceară să preia pasageri.   

Totuşi, cel mai puternic exemplu al crizei de carburant care afectează Cuba se poate vedea în plantaţiile de trestie de zahăr, unde sunt aduşi boi pentru a înlocui maşinile care alimentează producţia celui mai exportat produs al ţării.   

Panică    

„Oamenii cred că combustibilul se va termina şi fiecare încearcă să adune cât de mult poate”, a spus Omar Everleny, un economist. 

„Ei cred că lucrurile se vor complica chiar mai mult, în ciuda a ceea ce spun autorităţile”.   

Diaz-Canel a promis o revenire „la o normalitate relativă” până în luna octombrie. Guvernul continuă să transmită mesaje liniştitoare şi preşedintele îi îndeamnă pe cetăţeni să „gândească precum o ţară” şi să rămână uniţi în aceste vremuri dificile.   

În ciuda unei interdicţii oficiale, mulţi conducători auto umplu canistre la benzinării, în afară de rezervoarele propriilor maşini. Diaz-Canel a spus că penuria este rezultatul sancţiunilor din ce în ce mai agresive ale SUA împotriva Cubei şi a aliatului său, Venezuela.   

„Imperialismul nu ne va distruge vieţile şi nu ne va lua somnul”, a scris pe Twitter preşedintele, joi, în timp ce cubanezii au intrat deja în a doua săptămână de criză. 

„Înfruntăm această situaţie, implementăm măsuri economice sistematice, creştem şi vom câştiga”.   

Însă ca mulţi alţii, economistul Everleny nu crede vorbele guvernului. 

„Dacă ţara este paralizată, de unde va veni creşterea?”, a întrebat el, aducând în discuţie şi o scădere a numărului de turişti din Europa. 

Vasele de croazieră care aduceau mii de vizitatori americani în fiecare săptămână au fost interzise începând cu luna iunie, ca măsură a sancţiunilor americane.   

Penuria de carburant este un semn al crizei actuale care afectează ţara. 

Cuba nu are altă alternativă la combustibilul din Venezuela, care este plătită parţial prin trimiterea de medici cubanezi la Caracas, pentru a încerca să salveze ce se mai poate dintr-un sistem medical care se prăbuşeşte.   

În ceea ce priveşte promisiunea unei întoarceri la normalitate, făcută de Diaz-Canel, Everleny avertizează: „Normalitatea ar însemna o întoarcere la o perioadă de dezvoltare scăzută şi incertitudine”.