Un studiu realizat în 2021 a arătat că majoritatea europenilor ar dori ca unii dintre politicieni să fie înlocuiți de inteligența artificială. În China, susținerea pentru AI în elaborarea politicilor publice este și mai puternică, în timp ce în SUA, deși deschiși la inovații, cetățenii rămân mai sceptici. Totuși, această perspectivă deschide întrebări profunde despre rolul participării umane în politică și despre însăși natura democrației, transmite Știri.md cu referire la Playtech.ro.

Politicieni-chatbot: între fantezie și realitate

Încă din 2017, înainte de apariția ChatGPT, au existat experimente cu politicieni-chatbot. În Rusia, chatbotul Alisa a concurat pentru președinție împotriva lui Vladimir Putin, iar în Noua Zeelandă, Sam a candidat pentru o funcție publică. Japonia și Danemarca au explorat, de asemenea, inițiative politice conduse de AI.

Atracția principală a politicienilor-chatbot constă în eliminarea unor probleme asociate liderilor umani: tentația corupției, nevoia de odihnă sau limitările cognitive. Chatboții pot analiza volume masive de date și interacționa simultan cu un număr mare de cetățeni. Cu toate acestea, aceste sisteme moștenesc și limitările tehnologiei actuale, cum ar fi tendința de a genera informații inexacte sau „halucinații”, riscurile de securitate cibernetică și prejudecățile derivate din datele de antrenament.

Mai mult, politicienii-chatbot nu pot îndeplini sarcinile complexe pe care le cerem oficialilor aleși, cum ar fi supravegherea echipelor, negocierea sau empatia față de alegători. Instituțiile noastre politice au fost concepute pentru oameni cu moralitate și responsabilitate, iar chatboturile nu pot oferi acest nivel de implicare.

AI și democrația directă

O abordare mai radicală propune eliminarea completă a politicienilor. Fizicianul César Hidalgo susține că AI permite cetățenilor să devină direct implicați în procesele decizionale. Hidalgo propune utilizarea agenților AI personali care să negocieze în numele fiecărui cetățean pentru a găsi consensuri și a redacta legi. Aceasta ar putea reduce barierele tradiționale, cum ar fi lipsa de timp sau de expertiză legislativă, și ar transforma democrația reprezentativă într-una directă.

Totuși, eliminarea reprezentanților umani ar putea crea alte probleme. Algoritmii ar fi proiectați de experți, care ar deveni astfel noii „reprezentanți” ai cetățenilor. Legitimitatea acestor algoritmi ar trebui validată prin vot, ceea ce ar perpetua, într-un fel, sistemul actual de reprezentare.

Algocrația: un viitor condus de algoritmi?

Cel mai extrem scenariu implică excluderea completă a oamenilor din politică, lăsând deciziile în mâinile algoritmilor. Deși tehnologia necesară pentru un astfel de regim este încă departe, ideea forțează o reflecție asupra valorilor fundamentale ale democrației. Ce aspecte – precum autonomia, responsabilitatea sau deliberarea – trebuie să păstrăm într-o eră a automatizării?

Un astfel de model ar putea duce la o „algocrație”, un regim condus de algoritmi, care ridică întrebări despre ce înseamnă cu adevărat participarea umană în procesul politic.

Un viitor echilibrat

În loc să înlocuim complet politicienii cu inteligența artificială, un drum mai practic ar fi utilizarea AI pentru a sprijini judecata politică umană și pentru a închide deficitul democratic. De exemplu, instrumente precum Habermas Machine, un mediator AI pentru dezbateri, au ajutat grupuri să ajungă la consens pe teme polarizante.

Viitorul AI în politică ar putea consta în integrarea tehnologiei într-un mod care să amplifice capacitățile umane și să consolideze instituțiile democratice. Pentru a atinge acest echilibru, trebuie să ne concentrăm pe dezvoltarea unor soluții care să mențină valorile esențiale ale democrației și să asigure un viitor mai echitabil.

Inteligența artificială are potențialul de a redefini politica, dar viitorul trebuie construit cu grijă, pentru a ne asigura că tehnologia susține și nu înlocuiește esența participării umane.